Baieti de caracter care nu au renuntat niciodata

„Intr-o dimineata, un pusti mandru, imbracat cu prima lui pereche de pantaloni, isi lua la revedere de la mama lui si, tragandu-si palaria peste parul incalcit, o porni pe drumul care il ducea de la usa casei sale spre lumea larga. Era prima lui zi de scoala! O sora cu doi ani mai mare decat el mergea inaintea lui. Cei doi copii strabatura impreuna padurea pe o distanta de aproape doi kilometri pentru a ajunge la scoala. Gasira alti baieti si fete de la casele de prin imprejurimi. In curand scoala rasuna de glasurile lor vesele in timp ce invatau alfabetul. Micul Abe Lincoln se nascuse in acea regiune paduroasa din Kentucky, intr-o duminica dimineata, mai exact pe 12 februarie 1809. Primii sapte ani din viata si i-a petrecut jucandu-se in fata casei, balacindu-se in paraul din apropiere sau prinzand mormoloci in apele lui scanteietoare, sau urmandu-l cateodata pe tatal lui pe campul de porumb pentru a-l ajuta sa pliveasca buruienele. Cat de mare s-a simtit in acea prima zi de scoala si cu cata mandrie i-a repetat mamei sale ce a invatat in acea zi! Baiatul invata cu sarguinta alfabetul, astfel ca inainte de incheierea primului semestru de scoala era in stare sa citeasca pe litere si sa pronunte multe cuvinte. Spera sa poata citi din carti in curand, la fel ca elevii mai mari. Cu cata nerabdare astepta acest moment! Dar s-a intamplat ceva care l-a impiedicat pe Abe sa mai mearga la scoala cativa ani. Tatal lui a decis sa plece din Kentucky si sa se mute in alta parte. Asa ca isi stranse putinele bunuri pe care le aveau, le puse pe spatele cailor si, impreuna cu sotia si cu cei doi copii, o porni pe cararea care ducea spre raul Ohio. Micul Abe si Sara nu au uitat niciodata acea calatorie calare, atat de obositoare, cand au mers kilometri intregi prin paduri si peste dealuri. Ei nu stiusera pana atunci cat de mare este lumea. Curand au ajuns la marele rau, pe care l-au trecut cu un feribot pana pe malul Indianei. Aceasta avea sa ramana pentru ei o noua experienta de neuitat. Au mai mers apoi cativa kilometri mai departe, pana au ajuns la locul in care domnul Lincoln hotarase sa-si construiasca noua casa. Abe si Sara au fost bucurosi sa coboare de pe cal si sa plece in explorarea tinerei paduri, cautand locuri de joaca. In acest timp, tatal lor isi lua toporul si incepu sa taie copaci pentru a incepe constructia noului adapost. Acest imobil se numea „cabana din profil”, pentru ca era construit din busteni asezati de-a lungul pantei unui deal. Aici familia Lincoln si-a petrecut prima iarna in Indiana. Domnul Lincoln a trebuit sa fabrice toata mobila din cabana din copacii pe care ii taiase, iar aceasta treaba le lua mult timp. De asemenea, a trebuit sa curete o bucata de pamant si sa-l cultive la timp pentru obtine porumbul. Dupa ce a terminat toata aceasta treaba, a inceput sa inalte o casa adevarata, ca aceea pe care o parasisera in Kentucky. Doar opt familii locuiau in acea parte a Indianei cand familia Lincoln a sosit acolo. Casele erau foarte departate una de alta. Dar in scurt timp mai sosira si alte familii din Kentucky si se stabilira in vecinatate. Dupa ce-si terminara cu totii casele, barbatii se apucara sa construiasca si o scoala, unde odraslele lor sa-si poata continua educatia. Aici, ca si in Kentucky, toti copiii invatau la un loc, de aceea scoala era numita „mixta”. Prima carte folosita intr-o astfel de scoala era alfabetul. Copiilor li se cerea sa citeasca pe litere din acea carte de cateva ori pana sa inceapa sa cititul propriu-zis. Erau de asemenea invatati sa scrie si sa socoteasca…”