Infiat de Rege

Fiindca de la Tatal e-a noastra obarsie,
Iar comuniunea sacra cu El s-a intrerupt,
E visul omenirii reluarea partasiei,
A legaturii frante de omul vechi corupt.

Si-asa tanjind de dorul apartenentei Sale,
A marelui Parinte si-a linistirii-n El,
Intr-una dintre zile m-am intalnit pe cale
Cu insusi Adevarul – Isus Emanuel.

M-am aruncat in fata-I cu-adanca-nfiorare
Si, coplesit de pace, pios m-am inchinat.
Am aruncat din spate cumplita apasare
Si-am plans de bucurie cand m-a eliberat.

Ca pe Tabor, odata, traiam clipe divine,
Doream sa nu mai treaca, mi se parea un vis.
Mi-am rastignit dur eul ce a tronat in mine
Si I-am cedat Lui locul, cand usa I-am deschis.

El, bland, atunci, in sfesnic mi-a reaprins sfintirea
Si painile cinarii pe masa mi le-a pus.
Prin Duhul transformarii mi-a innoit gandirea
Si o faptura noua, deodata, s-a nascut.

In duhul meu, in sfanta, puterea Sa cereasca
A pus sceptrul domniei de Salvator si Domn,
A pus si-n vas din mana – mancarea Sa regeasca,
Si voia Sa slavita ca sacru etalon.

Si cand, ca Mare-Preot, prin sangele stropirii,
Mi-a sters deplin pacatul, am izbucnit din plin:
Sunt infiat! Sunt fiul Parintelui iubirii,
Familiei regale de-acuma apartin!

- din poezia Infiat de Rege

Simion Buzduga – slujitor, compozitor, poet – este licentiat atat in muzica, cat si in teologie. In prezent este profesor de religie si muzica bisericeasca. A publicat antologia de cantari „Cantati lui Dumnezeu”, volumul de poezii Crinii noului pamant si lucrarea Inchinarea si lauda, in acord cu Sfanta Scriptura. A obtinut locul intai – premiul „Logos 2016” – pentru poezie clasica in cadrul concursului de poezie cu tema „Sensul Vietii”. SOLI DEO GLORIA!