Fiii risipitori

In timp ce trateaza subiectele cele mai profunde ale inimii, nevoia de iertare si impacare, aceasta carte va va face sa zambiti de la inceputul pana la sfarsitul lecturii. Intr-o lume cu relatii destramate, micuta noastra eroina, Milly, ne va ajuta sa daramam zidurile de indaratnicie si mandrie si sa gasim drumul de intoarcere de pe cararile ratacitoare ale durerii din trecut. Fie ca adevarurile revelate in aceasta povestire sa-si gaseasca loc in multe inimi care inca pribegesc departe de casa. „Fii risipitori” va grava in inimile voastre nevoia de a primi iertarea lui Dumnezeu si de impacare cu El. Veti zambi uneori, alteori veti lacrima, in timp ce micuta eroina, Milly, cu sufletul ei pur, dar plina de indrazneala, va va indemna sa va intoarceti ACASA. Capitolul 1 O mostenire nedorita „Copiii! Sunt o adevarata povara pentru oricine, dar pentru mine, dupa cum stii, Jack, sunt o uraciune. Nu inteleg de ce nu pot veni pe lume gata crescuti, de o varsta rezonabila! Si, colac peste pupaza, este si fata! Tonul plin de dezgust cu care ultimul cuvant fusese rostit il facu pe musafirul domnului Edward Wentworth sa izbucneasca in ras, apoi, privind fata ingrijorata a gazdei, sa-i raspunda: – Dragul meu prieten, ea nu este inca la o varsta la care te-ar putea deranja prea mult. Asteapta sa mai creasca putin, sa-i dai o educatie aleasa, sa devina proprietara ta si a casei tale si doar atunci sa incepi sa te plangi! – Asculta-ma, domnule Edward, rosti un altul, mai tanar, din celalalt colt al salonului, iti dau un sfat: trimite copila la scoala. A sosit astazi? Bine. Atunci impacheteaza-i catrafusele, expediaz-o maine si tine-o acolo cat mai mult. Peste ani ma voi duce sa o vad si daca va arata destul de acceptabil, te voi elibera de povara. Am inteles ca are o mostenire destul de considerabila si daca-i mai dai ceva pe deasupra, din gratitudine fata de mine pentru ca te scap de toate responsabilitatile cu privire la ea, nu cred ca o voi duce prea rau… Dar domnul Edward nu avea chef de glume; isi privi prietenii posomorat, in timp ce acestia se adunasera in jurul semineului dupa o zi lunga petrecuta la vanatoare, si rosti: – Sunt constient de ce ma asteapta. Am vazut ce s-a intamplat in familia surorii mele si am auzit cate ceva din necazurile si ostenelile ei. Nu va inchipuiti cat de multumit am fost cand ea si ai ei au fost stramutati in Australia si intre mine si ei s-a interpus oceanul! Mai intai vine ingrijitoarea, care te lasa cand ti-e lumea mai draga si esti nevoit sa aduci o dadaca in casa si indata vezi ca-ti dispare ba un lucru, ba altul. Apoi vin guvernatoarele, care fac tot felul de mofturi, nu le convine de musafiri si li se pare ca au dreptul sa-ti dicteze cum sa-ti organizezi viata. De la scoala vin o gramada de scrisori cu privire la sanatatea copilului si la educatia lui; pe deasupra, imi inchipui ca toate femeile din vecinatate ar veni sa-mi dea lectii cum sa fiu si mama si tata pentru copil. Va spun, imi dau seama bine de incurcatura in care am intrat si cred ca nici unul din voi nu ati dori sa fiti in papucii mei…”