Din teascul zdrobirii

N-o sa canti mai frumos niciodata
Ca in ziua cand iesi din cuptor
Cand o Mana duioasa de Tata
Te-a purtat peste tot, biruitor.

N-o sa ai o credinta mai mare
Ca in ceasul cand tarmul atingi
Cand trecut-a si val, si-ncercare;
Mai frumos ca atunci n-ai sa canti.

Nu e ruga cu foc mai 'naltata
Ca in clipa cand vasu-i zdrobit
Cand cunosti si a leilor groapa
Si o Mana ce gura le-o 'nchid.

Nu sunt versuri pe buze alese
Si duioase ca-n ceasul cand plangi
Mangaiat de iubitele-I brate
La finalul dorit vezi c-ajungi.

N-o sa ai o iubire mai mare
Ca atunci cand te vezi cel mai mic
Intr-o Mana preasfanta si tare
Si un Tata zicand: „Te ridic!”

Si-ai sa vezi c-a sadit incercarea
Al iubirii sfant vers si ceresc
Si-ai sa canti printre lacrimi cantarea
Ce o stiu numai cei ce biruiesc.

Vei canta cum nicicand n-ai cantat
Si puterea-ti va fi intreita,
Iar obrazul de lacrimi udat
Va fi sters de o Mana iubita. - Din poezia Versuri printre lacrimi…

Cornelia Sarac s-a nascut la 13 august 1965 in satul Balaia, judetul Bihor. Este absolventa a Liceului „Solidaritatea”, din Oradea, si a Seminarului Biblic „Trandafir Sandru”, din Oradea, promotia 2014–2016. Este membra in Biserica Penticostala „Betesda” din Tileagd. La 10 ani, incepe sa cante in orchestra bisericii. La varsta de 16 ani, trece printr-un accident care ii va lasa urme pentru tot restul vietii, insa in ciuda acestui fapt se implica tot mai mult in lucrarea bisericii: incepe sa scrie poezii, canta in cor, se ocupa de grupa de copii, scrie scenete si formeaza o grupa de tineri, care de mai bine de 10 ani prezinta in fiecare seara de revelion o sceneta in biserica. Versetul care a ajutat-o sa accepte zdrobirea in viata ei este Matei 18:8 si stie ca, indiferent ce ar intampina in calatoria pe marea vietii, Tatal ceresc e la carma.