Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul despre noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski. Dar nu de negasit. Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila. Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata. Iar sufletul sau este in stare sa compenseze urateniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii...
Atentia noastra este prea mult chemata in afara, catre zarva inversunata a vietii. Prea multi cauta, tot timpul, sa ne vanda ceva: o idee sau doar o marfa, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum sa-ti mai gasesti reperele in noianul acesta de informatii si de ispite care par a spune totul despre noi si a ne da toate solutiile, cand de fapt nu izbutim sa aflam despre noi insine ceea ce ar face ca relatia noastra cu lumea sa devina, daca nu mai usoara, cel putin mai limpede?
Asemenea informatii vrea sa dea, pe scurt, dar in adanc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le contine. (Petru CRETIA)

 Petru Cretia a fost un filolog erudit, neintrecut ca traducator si critic de texte, un moralist cu o atitudine fraterna fata de oameni, exeget sobru al bucuriei, si un poet aureolat de o melancolie luminoasa. A tradus din greaca veche si latina medievala. L-a glosat pe Dante. A lucrat la o savanta editie a scrierilor lui Eminescu. In plus, a mai si scris intr-un stil de o eleganta impecabila, fixand cuvintele limbii romane in fraze care vor putea fi utilizate candva ca material ilustrativ in dictionare si gramatici.