Admiri atat cat ti se da. Primesti cat ti se ofera. Privesti fara sa poftesti si admiri fara sa jefuiesti. De aceea cuvintele au si gust, si parfum, si noblete. Cand mergi alaturi de de cel sau cea de care esti atras, nu arunci carlige cu momeala sa-l prinzi sau s-o prinzi in colivia dorintelor tale, ci alegi lumini de cer cu care sa-i luminezi zambetul si ochii... Cu sentimente protejate de ganduri curate, te apropii de persoana pe care o conduci in gradina ei, iar tacerile sunt adevarate fantani de placere. Nu vorbesti nici prea tare, nici prea incet. Nu razi absent si nici ironic. Nu pleci fara sa revii si nu revii fara sa surprinzi placut. Sculptezi dorul in fiecare pas si pasesti spre cel care te priveste ori de cate ori iti deschide usa cu un suras.
Nicio constrangere nu iI inlantuie pe celalalt. Nicio insistenta nu-l sufoca pe insotitor. Niciun repros nu il obliga la schimbare pe partener. E o plecare a unuia spre celalalt din simplul motiv al unei iubiri care creste in sublima tandrete. Ascunsi dupa zambetul Creatorului, cei doi reconstruiesc Paradisul.