„Nimeni nu ma iubeste” a fost deviza sub care a trait viata Batrana Morocanoasa, iar raspunsul dat indiferentei si cruzimii vietii a fost unul pe masura: „...si nici eu nu iubesc pe nimeni”.

Cand iubirea a batut timid la usa inimii sale, intai sub forma unei pisicute bolnave si mai apoi sub chipul gingas al unei fetite orfane, batrana a deschis larg usa, flamanda de a darui si a primi iubire. Primele raze ale iubirii au adus lumina in intunericul suferintei si singuratatii, iar Batrana Morocanoasa, de mana cu fetita ei draga, a invatat pas cu pas bucuria de care a fost privata o viata...