Am făcut însemnări încă de la prima pagină, unde autoarea spune atât de frumos ”Trebuie să primim noi înșine viața lui Cristos înainte de a o putea trăi. Și trebuie să o trăim înainte de-a le-o putea transmite altora”, după care ridică următoarea întrebare: ești conștient de ceea ce ți-ai asumat alegând să fi creștin, și anume de suferință? Elisabeth ne deschide ochii pentru a înțelege rolul suferinței în viața creștină, cum lucrează aceasta în viața noastră, dar și frumusețea suferinței, spunându-ne că SUFERINȚA TREBUIE ACCEPTATĂ ȘI PRIMITĂ cu bucurie.
Dar cum putem accepta cu bucurie când pierdem pe cineva drag, când avem un copil rătăcit sau când problemele financiare și materiale năvălesc asupra noastră, când boala te încolțește și te strânge tot mai tare, când cei din jur lovesc în tine fără milă și fără a pierde vreo ocazie de a o face, când toate acestea te adâncesc și mai tare în mlaștina disperării?
Elisabeth ne poartă către arta trăirii cu Cristos prin suferință, ne învață că noi trebuie să trăim viața lui Cristos, inclusiv suferința Lui, prezentându-ne în capitolele cărții ei atât de simplu, clar dar profund principiile suferinței prin prisma Scripturii și a unei vieți ancorate în Cristos.
Ne învață că suferința ne purifică, ne perfecționează, ne sfințește, ne maturizează și ne umple de putere. Ne învață că purificarea presupune lepădare de sine, renunțare la sine și mortificarea continuă a sinelui nostru. Ne învață că sfințenia presupune ascultare necondiționată de El și încredere deplină în planurile Sale perfecte. Iar frumusețea în suferință este că acolo, în ghearele ei, vei descoperi că dragostea Lui rămâne fermă. Problemele nu au mereu rezolvarea pe care noi o așteptăm, dar acceptându-le ca voia expresă a lui Dumnezeu pentru noi pentru acel moment, ne vor transforma în ceva frumos.
Putem accepta suferința doar acceptând planul suveran a lui Dumnezeu pentru noi. În suferință, atitudinea este ceea ce contează cu adevărat. Ești dispun să-ți iei crucea și să-L urmezi sau vrei mai bine să rămâi în firea ta? Ești gata să te dăruiești pentru a fi o cupă umplută cu viața lui Cristos? Ești pregătit să împărtășești suferințele Lui pentru a deveni o mireasă curată, fără pată și fără zbârcitură pentru ziua întâlnirii cu El?
Ne arată că putem transforma suferința noastră în laudă la adresa Lui. Putem găsi bucurie în defăimare, slăbiciuni, prigoniri, strâmtorări, știind că suntem tari prin El atunci când suntem slabi prin noi. Nu uita: ”Noi suferim. Împărtășim suferințele lui Cristos. Suntem purificați. Și sufletele noastre sunt lărgite.”

Te invit să pătrunzi în frumusețea filelor cărții ”Fii liniștit, suflete” pentru a descoperi frumusețea trăirii vieții lui Cristos.