Pretul pe care crestinii buni si seriosi il platesc pentru ca nu fac nimic este acela de a fi condusi de acele minoritati foarte galagioase ale caror singure calificari pentru a conduce sunt o ambitie aroganta si o voce puternica. intotdeauna au fost si vor fi astfel de oameni in adunarile sfintilor. Ei cunosc cel mai putin si vorbesc cel mai mult, in timp ce oamenii evlaviosi si chibzuiti renunta prea adesea la conducere in favoarea lor, in loc sa le opuna rezistenta. Mai tarziu, aceleasi suflete docile dau din cap si isi plang captivitatea. insa atunci este prea tarziu.