Harul dinaintea micului dejun

Harul dinaintea micului dejun
Gandurile lui Petru sunt intrerupte de un strigat de pe tarm.
– Ati prins vreun peste?
Petru si Ioan isi ridica privirea. Probabil este un satean.
– Nu! raspund ei.
– Incercati pe partea cealalta! Ii sfatuieste vocea.
Ioan se uita la Petru. Ce ar avea de pierdut? Asa ca mreaja porneste in larg. Petru isi infasoara franghia in jurul incheieturii si se pregateste sa astepte.
Insa nu exista nicio asteptare. Franghia smuceste, iar mreaja se umple. Petru se sprijina de marginea barcii si incepe sa traga de ea. Este atat de concentrat asupra sarcinii lui, incat ii scapa mesajul.
Insa nu si lui Ioan. Momentul este un déjà-vu. S-a mai intamplat asta o data. Noaptea lunga. Mreaja goala. Invitatia de a mai arunca o data mreaja. Pesti zvarcolindu-se pe podeaua barcii. Stai putin... Isi ridica ochii spre omul de pe tarm.
– El este, sopteste Ioan.
Apoi mai tare:
– Este Isus.
Petru se intoarce si se uita. Isus, Dumnezeul cerului si al pamantului, este pe tarm... si face focul.
Petru sare in apa, inoata spre mal si iese din apa impleticindu-se, ud si tremurand de frig, pentru a ajunge in fata prietenului pe care L-a tradat. Isus a pregatit un strat de carbuni.
Este una dintre putinele ocazii din viata lui cand Petru este tacut. Ce cuvinte s-ar potrivi? Momentul acesta este prea sfant pentru a se rosti vreun cuvant. Dumnezeu ii ofera micul dejun prietenului care L-a tradat. Si Petru gaseste din nou har la Galileea.

0 Comments

You must be logged in to post a comment.

click here to log in