Scena vietii - Lydia 54

Revista Lydia 54/2019 (Articol)

Scena vieții. Exponate din spatele cortinei

de Paula Dejeu

 

O buna parte a vietii se desfasoara in spatele cortinei, in anexele inaccesibile spectatorilor, in umbra a tot ceea ce se petrece pe scena. Pentru femeia care este sotie si mama, rolurile principale ii revin chiar acolo, in culise, loc din care invata procesul de adaptare la ritmul fragmentelor de reprezentatie scenografiate de catre Marele Regizor in ceea ce o priveste. Fiecare personaj este unic si important in marea opera a succesivitatii generationale pe scena istoriei. Eu sunt aici si acum. As putea fi relevanta pentru generatia mea dintr-un alt rol decat acela care mi-a fost randuit din vesnicie?

In procesul de maturizare spirituala am urcat munti, am coborat in vai, am pus o multime de intrebari, am gasit cateva raspunsuri, m-am indoit adesea, am crezut cu tarie, am ras, am plans, am primit calauzire clara, m-am simtit debusolata, am fost plina de energie, am cazut franta de oboseala, am avut inspiratie si creativitate, am fost in pana de idei, am inteles tot, n-am mai inteles nimic, m-am gasit utila si eficienta, am simtit ca fac doar umbra pamantului, am fost increzatoare, apoi deznadajduita …

 


Asta sunt eu, un personaj pe scena omenirii care doreste inainte de toate sa-L cunoasca si sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu toata inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul si cu toata puterea, manifestand aceasta dragoste atat in sens vertical, in relatia cu El, cat si orizontal, in relatia cu cei din jur.
In anul 1986, am primit rolul de fiica, urmand in 2010 rolul de sotie si mai apoi cel de mama in 2012, 2014 si 2016.
Revenind in culise, activitatea zilnica a unei sotii si mame poate cadea cu usurinta intr-o rutina extrem de plictisitoare si ostenitoare. Oferindu-mi acces neconditionat si nelimitat la Cartea Sa ca sursa proaspata de energie si inspiratie, Regizorul m-a educat pas cu pas cum sa-mi aflu acolo refugiul, speranta, revigorarea, rabdarea, dragostea, bucuria, pacea si creativitatea atat de necesare fiecarei zile, transformandu-ma prin harul Sau in ceea ce a intentionat sa fiu intai de toate pentru familia mea.

 

 

In cele ce urmeaza, voi dezvalui trei ilustratii ale modului in care El Insusi m-a invatat si continua sa ma invete cum sa-mi manifest intr-un mod creativ dragostea, grija si aprecierea fata de cei mai apropiati dragi ai mei.

Binecuvantari in tablou – 11 ianuarie 2016,
Maternitatea Oradea
Tocmai o nascusem prin cezariana pe fiica mea, Lisa, cand Dumnezeu mi-a reamintit anumite pasaje din Vechiul Testament cu si despre binecuvantari rostite de catre parinti peste copiii lor. Imi doream cu ardoare sa fiu si eu o mama care sa-si binecuvanteze astfel copiii prin intermediul rugaciunilor ei. Timpul petrecut in spital a rodit pana in momentul externarii trei binecuvantari specifice inspirate din Psalmi, cate una pentru fiecare copilas al meu in parte. Ulterior, aceste binecuvantari au devenit tablouri, iar mai apoi piesele de rezistenta si inspiratie in procesul proiectarii si al amenajarii camerelor lor.

 


Razboinicul din umbra – 31 decembrie 2017
Stateam ca familie inaintea unui an tumultos, an in care sotul meu urma sa infrunte provocari dificile pe toate planurile. Mi-era teama. Cum puteam sa-l ajut mai mult decat o faceam deja? Atunci Dumnezeu mi-a vorbit raspicat: „Intareste-te in Mine si in puterea tariei Mele. Imbraca toata armura pe care ti-o dau, ca sa poti rezista uneltirilor diavolului“ (Efeseni 6:10, 11). Trebuia sa iau cu cea mai mare seriozitate rolul de razboinic in rugaciune – pentru el, pentru copii si pentru intreaga noastra familie. Perseverenta in lupta spirituala pentru sotul meu din acea perioada s-a concretizat pana la finele anului 2018 intr-un jurnal de rugaciune scris de mana si intitulat Razboinicul din umbra, continand 365 de aspecte diferite pentru care am mijlocit inaintea lui Dumnezeu cu privire la el – o piatra solida de aducere aminte pe cararea vietii noastre de casnicie.


Povestile copilariei – 9 septembrie 2018
Eram in drum spre casa din prima noastra excursie la munte in formula completa, cand Dumnezeu mi-a zis: „Scrie lucrul acesta intr-o carte ca o aducere aminte“ (Exod 17:14). Aveam de gand sa printez pozele cat de repede pentru a completa un nou album foto, insa Cuvantul lui Dumnezeu m-a inspirat sa le asez intr-o carticica viu colorata, alaturi de cuvinte care sa descrie fidel chiar povestea excursiei noastre de la munte. Din acel an, fiecare iesire de familie in formula completa isi are propria ei carte de poveste, cadou pe care-l concep cu mare drag pentru copilasii mei. Ce alte povesti ale copilariei pot fi mai frumoase decat cele in care protagonistii sunt chiar ei?

Asemeni celor de mai sus, reprezentatiile vietii mele se succed neintrerupt – cand pe scena, cand in culise, dupa bunul plac al Regizorului, oferindu-mi zilnic prilejul de a-mi implini cu bucurie menirea pe acest pamant, stiind ca sunt „doar un abur care se arata putintel si apoi piere“ (Iacov 4:14).  

 

 

0 Comments

You must be logged in to post a comment.

click here to log in