Dumnezeu in urmarirea omului

A.W. Tozer: Cu cativa ani in urma, am scris o carte care inca se vinde. Ideea principala din acea carte era ca noi trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu, sa-L cautam cu staruinta si hotarare. I-am spus editorului ca titlul cartii va fi "Urmarirea lui Dumnezeu (The Pursuit of God), insa cineva a incercat sa ma faca sa-l schimb spunand ca "oamenii nu vor citi o carte despre urmarirea lui Dumnezeu". Dar tocmai acestea au fost cuvintele care au prins imaginatia publicului cititor.

Povestea lui Iacov si povestile altor personaje similare din Biblie m-au determinat sa cred ca ar trebui sa scriu o continuare a acestei carti cu titlul Dumnezeu, in urmarirea omului (God’s Pursuit of Man). Inainte ca cineva sa inceapa sa-L urmareasca pe Dumnezeu cu adevarat, trebuie ca mai intai Dumnezeu sa-l urmareasca pe el sau pe ea. Inainte ca cineva sa poata incepe sa-L caute cu seriozitate pe Dumnezeu, trebuie ca mai intai Dumnezeu sa fi inceput sa il caute sau sa o caute.

Tuturor pelerinilor Eternitatii a caror neincredere in pamant i-a constrans sa caute in Dumnezeu o realitate mai trainica, le dedic aceasta mica lucrare in umilinta.

Privelistea unei biserici slabite ce se afla in jurul meu si lucrarea unei noi puteri spirituale in mine, au creat o presiune careia imi este imposibil sa-i rezist. Indiferent daca aceasta carte va atinge sau nu vreodata un public larg, totusi ea trebuie scrisa chiar si pentru motivul de a elibera o povara insuportabila de pe inima mea.

Este imposibil sa calatoresti catre sud fara sa intorci spatele nordului. Nu poti sa plantezi pana cand nu ai arat si nu poti merge inainte pana cand nu indepartezi obstacolele din fata ta. Deci, este de asteptat ca, ocazional, sa gasim ceva critica blanda aici. Am simtit ca este de datoria mea sa ma opun oricarui lucru care se afla in calea progresului spiritual, si nu prea este posibil sa te opui fara sa ranesti sentimentele cuiva. Intotdeauna, cu cat este mai iubita greseala, cu atat este mai periculos si dificil ca sa o corectezi.

Experienta crestina adevarata trebuie sa includa intotdeauna o intalnire reala cu Dumnezeu. Fara aceasta, religia nu este altceva decat o umbra, o reflectie a realitatii, o copie ieftina a unui original de care, odata, s-a bucurat cineva despre care am auzit vorbindu-se. Faptul de a trai intr-o biserica din copilarie pana la batranete si de a nu cunoste nimic mai real decat un dumnezeu sintetic compus din teologie si logica, dar care nu are ochi sa vada, urechi sa auda sau inima sa iubeasca nu poate fi altceva decat o mare tragedie in viata oricarui om.

Schimbarea totala a sursei de placere este ceea ce i-a facut invincibili pe oamenii credinciosi.

Cand credinta devine ascultare, atunci putem vorbi, intr-adevar, despre adevarata credinta.

Acolo unde pacatului ii este permis sa traiasca in viata si in comportament, nicio bucurie nu este justificata si nicio placere nu este legitima. Nicio incalcare a neprihanirii pure nu indrazneste sa se dezvinovateasca pe motivul unei experiente religioase superioare. A cauta stari emotionale inalte in timp ce traiesti in pacat inseamna a deschide usa intregii noastre vieti pentru autoinselare si pentru judecata lui Dumnezeu. "Fiti sfinti" nu este doar un moto care sa fie inramat si atarnat pe perete. Este o porunca serioasa de la Domnul intregului pamant.

Cred ca nu poate exista nicio indoiala asupra faptului ca nevoia ce depaseste toate celelalte nevoi din Biserica lui Dumnezeu din acest moment este cea dupa puterea Duhului Sfant. Mai multa educatie, o mai buna organizare, un echipament mai bun, metode mai avansate -- toate sunt inutile. Este ca si cum ai aduce un aparat de respirat mai bun unui pacient care tocmai a murit. Oricat de bune ar fi ele, nu pot da viata niciodata. "Duhul este acela care da viata" (Ioan 6:63). Oricat ar fi de bune, nu pot aduce niciodata putere. "Puterea este a lui Dumnezeu" (Psalmul 62:11). Protestantismul este pe drumul gresit atunci cand incearca sa castige doar printr-un "front comun". Nu de unitate organizatorica avem nevoie cel mai mult; cea mai mare nevoie este puterea. Pietrele funerare dintrun cimitir prezinta un front comun, dar ele stau mute si neajutorate in timp ce lumea trece.

Presupun ca sugestia mea nu va primi prea multa atentie serioasa, dar as vrea, totusi, sa propun ca noi, crestinii care credem in Biblie, sa anuntam o amanare a platii datoriilor fata de activitatea religioasa si sa ne punem casa in ordine pentru a ne pregati pentru venirea unei invazii de sus. Atat de carnal este trupul crestinilor care alcatuiesc aripa conservatoare a Bisericii, atat de socant de lipsite de reverenta sunt serviciile noastre publice in unele locuri, atat de degradate sunt gusturile noastre religioase in alte parti, incat este aproape imposibil ca nevoia de putere sa fi fost mai mare in vreo alta perioada din istorie. Cred ca am beneficia enorm daca am declara o perioada de tacere si de autoexaminare in timpul careia fiecare dintre noi sa isi cerceteze propria inima si sa caute sa indeplineasca fiecare conditie pentru un botez real cu putere de sus. Putem fi siguri de un lucru: pentru problema noastra grava nu exista nicio vindecare, decat o vizita, da, o invazie a puterii de sus. Doar Duhul Insusi ne poate arata ce este gresit la noi si doar Duhul poate prescrie leacul. Doar Duhul poate sa ne salveze de irealitatea paralizanta a crestinismului lipsit de Duhul. Doar Duhul ni-I poate arata pe Tatal si pe Fiul. Doar lucrarea interioara a puterii Duhului ne poate descoperi maiestatea solemna si misterul care incanta inima ce se gasesc in Triunul Dumnezeu.

In ceea ce ma priveste, ma tem de orice fel de imboldire religioasa dintre crestini care nu conduce la pocainta si care nu rezulta intr-o separare clara a crestinului fata de lume. Sunt suspicios in privinta oricarui efort organizat de trezire care este fortat sa acorde putina importanta conditiilor drastice ale Imparatiei. Oricat de atractiva ar parea miscarea, daca nu isi are temelia pe neprihanire si daca nu se hraneste cu smerenie, nu este de la Dumnezeu. Daca exploateaza firea, este o inselatorie religioasa si nu trebuie sa aiba sprijinul niciunui crestin care se teme de Dumnezeu.

Cuprins

1. Eterna continuitate
2. Cu vorbe sau cu putere
3. Misterul chemarii
4. Biruinta prin infrangere
5. Cel uitat
6. Iluminarea Duhului
7. Duhul ca putere
8. Duhul Sfant ca foc
9. De ce lumea nu poate primi?
10. Viata plina de Duhul