Nu trece peste ce este scris (Seria Sinteze Tematice)

Volumul 12 din seria  ”Sinteze Tematice” de Beniamin Faragau.

Pavel nu avea un birou, si nu era inconjurat de carti din care putea sa se inspire. Nu scria pe computer, ca sa aiba posibilitatea sa reciteasca si sa corecteze cele scrise. Apostolul isi dicta epistolele si, nu de putine ori, o facea in conditii vitrege de temnita. Realizarea acestui fapt ne umple de o profunda uimire si recunostinta, nu doar in fata cunostintelor lui biblice, ci, mai ales, in fata miracolului si a harului insuflarii, al inspirarii si al iluminarii de care Duhul lui Dumnezeu i-a facut parte.

Numai Duhul lui Dumnezeu putea sa-i indice cu atata precizie si relevanta citatele din Vechiul Testament, prin care, pe de o parte, sa-si sustina argumentarea, si, pe de alta parte, sa-si invite destinatarii sa faca conexiunea cu contextul din care citeaza. Ca sa ilustram relatia dintre testamente, ne-am putea folosi de analogia aisbergului. Cea mai mare parte din masa lui se afla sub nivelul apei si tocmai ceea ce nu se vede creeaza impactul care poate scufunda chiar si Titanicul. In lumina analogiei, Vechiul Testament corespunde partii nevazute a aisbergului, iar Noul Testament, partii de deasupra apei. Impactul celor afirmate de Pavel este amplificat doar daca nu reducem la tacere contextele originare ale citatelor si referintelor vechi-testamentare.

Aceia dintre cititorii epistolelor lui care vor accepta invitatia de a sonda contextul de origine al citatelor vor ajunge sa inteleaga bogatia celor scrise si se vor convinge de armonia Scripturii, fiind motivati ei insisi sa nu treaca peste ce este scris.

Cuprins

Prefata editorului - 7

Prefata autorului - 11

Sa nu treci peste ce este scris - 13

O intelepciune nimicita - 27

O lauda doar corecta - 35

Lucruri nemaivazute - 53

Acces la gandul Domnului - 73

Inteleptii si viclenia lor - 89

Inteleptii si gandurile lor - 101

Gura boului sau a slujitorului...? - 111

Idolatrie si pedeapsa - 125

O vorbire ce anunta pedeapsa - 137

Cei doi Adami - 167

Moartea inghitita de biruinta - 187

Concluzii la ce este scris - 201

Anexa 1 - 217

Bibliografie - 223

Pavel nu avea un birou, și nu era înconjurat de cărți din care putea să se inspire. Nu scria pe computer, ca să aibă posibilitatea să recitească și să corecteze cele scrise. Apostolul își dicta epistolele și, nu de puține ori, o făcea în condiții vitrege de temniță. Realizarea acestui fapt ne umple de o profundă uimire și recunoștință, nu doar în fața cunoștințelor lui biblice, ci, mai ales, în fața miracolului și a harului insuflării, al inspirării și al iluminării de care Duhul lui Dumnezeu i-a făcut parte. Numai Duhul lui Dumnezeu putea să-i indice cu atâta precizie și relevanță citatele din Vechiul Testament, prin care, pe de o parte, să-și susțină argumentarea, și, pe de altă parte, să-și invite destinatarii să facă conexiunea cu contextul din care citează. Ca să ilustrăm relația dintre testamente, ne-am putea folosi de analogia aisbergului. Cea mai mare parte din masa lui se află sub nivelul apei și tocmai ceea ce nu se vede creează impactul care poate scufunda chiar și Titanicul. În lumina analogiei, Vechiul Testament corespunde părții nevăzute a aisbergului, iar Noul Testament, părții de deasupra apei. Impactul celor afirmate de Pavel este amplificat doar dacă nu reducem la tăcere contextele originare ale citatelor și referințelor vechi-testamentare. Aceia dintre cititorii epistolelor lui care vor accepta invitația de a sonda contextul de origine al citatelor vor ajunge să înțeleagă bogăția celor scrise și se vor convinge de armonia Scripturii, fiind motivați ei înșiși să nu treacă peste ce este scris.

Cuprins

Prefața editorului - 7
Prefața autorului - 11
Să nu treci peste ce este scris - 13
O înțelepciune nimicită - 27
O laudă doar corectă - 35
Lucruri nemaivăzute - 53
Acces la gândul Domnului - 73
Înțelepții și viclenia lor - 89
Înțelepții și gândurile lor - 101
Gura boului sau a slujitorului...? - 111
Idolatrie și pedeapsă - 125
O vorbire ce anunță pedeapsa - 137
Cei doi Adami - 167
Moartea înghițită de biruință - 187
Concluzii la ce este scris - 201
Anexa 1 - 217
Bibliografie - 223