In timpul vietii Domnul Isus pe pamant, cand o fata ajungea la varsta casatoriei, familia ii cumpara un vas de alabastru pe care il umpleau cu untdelemn de pret. Marimea vasului si valoarea untdelemnului erau pe masura bogatiei familiei.Vasul de alabastru facea parte din zestrea fetei. Cand venea un tanar s-o ceara in casatorie, ea ii raspundea luand vasul de alabastru si spargandu-l la picioarele lui. Ungand-i astfel picioarele, tanarului i se dadea cinste.Intr-o zi, pe cand Domnul Isus statea la masa in casa lui Simon leprosul, a intrat o femeie cu un vas de alabastru pe care l-a spart si a varsat untdelemnul scump pe capul lui Isus. Chiar daca unii au fost deranjati de gestul ei, important e ca Domnul i-a luat apararea si a zis: „Adevarat va spun ca, oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va istorisi si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Marcu 14:3-9).

Da, ea era o pacatoasa dar a dat povara sa in mana lui Dumnezeu, a spart vasul de alabastru la picioarele Celui ce putea cu adevarat sa-i implineasca asteptarile. Gestul ei reflecta lepadarea de sine si dedicare. Astazi se simte lipsa acestor atitudini, avem o noua generatie de „crestini”, care cred ca-L pot accepta pe Hristos fara sa se lepede de lume!