Baieti de caracter care au devenit oameni de onoare

„George Matheson s-a nascut pe 27 martie 1842 in Glasgow, Scotia. Pe cand avea doar optsprezece luni, mama lui a primit trista veste ca baietelul ei are probleme cu vederea din cauza unei inflamatii in spatele ochilor. Parintii au consultat mai multi specialisti, dar nu au primit prea multe sperante. Baiatul isi pierdu vederea treptat. Cativa ani de zile a putut vedea destul de bine. Mai tarziu, in timpul scolii, putea citi si scrie doar cu litere de tipar si cu ajutorul unor ochelari cu dioptrii mari. I s-a permis sa stea in banca de la fereastra pentru a avea parte de toata lumina necesara. In ciuda dificultatilor pe care le-a infruntat in toti acei ani, George Matheson a fost printre cei mai buni din clasa. A reusit sa invete franceza, germana, latina si greaca si la unele materii ii intrecea pe colegii sai. Mereu a trait cu speranta ca vederea lui se va imbunatati cu timpul. Familia lui obisnuia sa-si petreaca majoritatea vacantelor de vara intr-o statiune de odihna de pe malul unui rau si lui George ii placea foarte mult sa se uite la vapoarele care alunecau pe cursul apei. Aici, baiatul a petrecut multe ore testandu-si vederea. Statea pe chei si urmarea vapoarele din departare. Incerca sa desluseasca cate cosuri are fiecare vapor si, pe masura ce se apropiau, sa citeasca numele lor. Uneori i se parea ca vede mai bine, dar, in cele din urma, trebui sa accepte crudul adevar – starea lui se inrautatea. In cea mai mare parte a vietii lui, George a depins de alti oameni. Cineva ii citea lectiile cand era la colegiu si, multumita unei memorii foarte bune, le invata temeinic. Era optimist de felul lui. Probabil ca majoritatea oamenilor s-ar simti descurajati daca li s-ar intampla sa orbeasca de tineri, dar nu si George Matheson. El s-a ridicat deasupra acestei mari nenorociri si a dovedit ca este un erou. La doar unsprezece ani, a fost admis la Academia din Glasgow. A stat alaturi de alti elevi, a studiat aceleasi materii si a dat aceleasi examene ca toti ceilalti. Nu i s-a acordat nici un privilegiu cand a venit vorba de examenele scrise si totusi, in toti cei patru ani petrecuti la Academie, s-a remarcat prin rezultatele foarte bune. In primul an, a castigat premiul pentru cunostinte deosebite in istorie si religie. In al doilea an, a primit premii la latina, istorie, geografie si compunere. In al treilea si al patrulea an, a castigat aproape toate premiile speciale si a terminat Academia cu o medie foarte mare. In 1857, cand avea doar cincisprezece ani, s-a inscris la Universitatea din Glasgow. In timpul sederii lui aici, vederea i s-a inrautatit treptat, pana cand, la varsta de optsprezece ani, George era complet orb. Luand in considerare acest handicap, este de netagaduit faptul ca performantele lui George Matheson sunt un exemplu de perseverenta si de cutezanta. A avut rezultate bune la toate materiile pe care le-a studiat, dar s-a remarcat mai ales la concursurile de dezbateri si de oratorie. Si-a primit titlul de la Academia Britanica in 1861, cu ,,distinctii onorabile in filozofie” si titlul de la Academia Militara un an mai tarziu. In 1862 s-a inscris la cursurile de la Sala Divinitatii, pentru ca isi dorea sa faca parte din cler. Timp de patru ani s-a dedicat intrutotul pregatirii pentru aceasta chemare si in 1866, dupa noua ani petrecuti la Universitatea din Glasgow, a primit licenta pentru a predica. In ianuarie 1867, George Matheson a devenit pastor asistent la parohia Sfantul Bernard din Glasgow. Predica zilnic in fata unei multumi mari si isi pregatea slujbele cu foarte mare grija. Atunci cand era la pupitru, oamenii uitau cu totul de handicapul lui. Intreg serviciul divin se baza pe memoria lui, care era atat de extraordinara, incat George nu ducea niciodata lipsa de predici, imnuri si prelegeri. Dupa un an la Sfantul Bernard, a fost numit predicator la Biserica Innellan, unde a ramas mai multi ani, predicand si sfatuind o multime de oameni. Innellan, cu imprejurimile ei minunate si cu aerul curat, devenise o renumita statiune de odihna si la aceste atractii s-a adaugat si faima pastorului George Matheson. Oamenii veneau de departe pentru a-l auzi si nimeni nu pleca dezamagit. Inchipuiti-vi-l pe acel om nevazator, stand la amvonul sau, sfatuind si alinand oameni care nu aveau probleme cu vederea si care pareau a fi mai norocosi decat el. Totusi, toate cuvintele lui erau pline de optimism si de recunostinta adresate lui Dumnezeu. Nimeni nu l-a auzit vreodata sa se planga de necazul lui si, atunci cand se ruga sau cand rostea psalmii cu vocea lui puternica si clara, se cunostea ca isi punea toata inima in ceea ce facea. A ajuns sa fie cunoscut drept ,,Matheson de la Innellan” si multi oameni veneau la el in fiecare vara pentru a-i auzi predicile…”