Rugaciunea lui Iosif

Biblia este asemenea unui gard de scânduri pline de noduri, prin ale căror găuri putem să tragem cu ochiul, fără însă a vedea imaginea în ansamblu. Este asemenea unui album cu instantanee înfăţişând nişte oameni care L-au întâlnit pe Dumnezeu, dar care nu relatează întotdeauna şi consecinţele imediat următoare. Perspective limitate, instantanee şi curiozităţi.
Dar parcă nimic nu ne ridică mai multe întrebări ca naşterea lui Cristos. Personajele se perindă prin faţa noastră, fără să apucăm măcar să le întrebăm ceva. Hangiul era mult prea ocupat ca să-L mai găzduiască pe Dumnezeu – o fi aflat vreodată Cui a refuzat să-I ofere adăpost? Păstorii – au mai fredonat vreodată cântecul îngerilor? Magii care s-au lăsat călăuziţi de stea – cum a fost pentru ei să se închine în faţa unui nou-născut? Dar Iosif, mai ales Iosif. Câte întrebări i s-ar putea pune lui Iosif.
Ţi-ai măsurat vreodată puterile cu Isus la skandenberg? Te-a lăsat vreodată să câştigi?
Ţi-ai ridicat vreodată privirea în timp ce te rugai şi L-ai zărit pe Isus ascultându-te cu atenţie?
Cum se spune „Isus” în egipteană?
Ce s-a mai întâmplat cu magii?
Ce s-a mai întâmplat cu tine?
Cu Iosif nu ştim ce s-a întâmplat. Rolul său în primul act al piesei este atât de important, astfel că ne-am fi aşteptat să-l întâlnim şi în celelalte părţi – dar, cu excepţia unei foarte scurte scene petrecute la Ierusalim, pe vremea când Isus avea doisprezece ani, Iosif nu mai apare nicăieri. Restul vieţii sale este lăsat pradă speculaţiilor, iar întrebările noastre rămân fără răspuns.
Însă cea mai mare întrebare între toate rămâne cea legată de Betleem. Ce s-a-ntâmplat în noaptea aceea în staul. Păşunile scăldate în raza lunii, stelele sclipind pe cer şi luminile Betleemului strălucind undeva în depărtare. Iar Iosif frământându-se în faţa staulului. La ce s-o fi gândit el în timp ce Se năştea Isus? Ce gânduri îi străbătea mintea în vreme ce Maria trecea prin chinurile facerii?
Oare ce-o fi spus...
Doamne, nu aşa am planificat eu lucrurile. Copilul meu să Se nască într-o iesle? Nu aşa am prevăzut eu. O grotă cu oi şi măgari, cu fân şi paie? Soţia mea să nască într-un loc în care doar stelele îi pot auzi durerea?
Eu mi-am imaginat familia. Mi-am imaginat bunicii şi pe vecinii care se înghesuie în faţa uşii şi prietenii care să-mi fie alături. Mi-am imaginat casa răsunând de primul scâncet al pruncului, apoi bătăile pe umăr, râsul zgomotos şi veselia nestingherită.
Aşa mi-am imaginat eu că va fi.
Acum însă, iată cum au decurs lucrurile. Nazaretul e undeva la cinci zile depărtare, iar noi suntem ... undeva pe o păşune. Cine se va bucura împreună cu noi. Oile? Păstorii? Stelele?
Mă întreb dacă Iosif s-a rugat în felul acesta? Poate că da, poate că nu.
Dar tu probabil că te-ai rugat.
Fiecare ştim ce-nseamnă să bâjbâi noaptea, căutând o lumină. Nu în faţa unui staul, ci probabil în faţa unei săli de operaţii. Pe pietrişul de la marginea drumului. Pe gazonul îngrijit al cimitirului. Toţi avem întrebările noastre. Toţi am pus la îndoială planul lui Dumnezeu şi ne-am întrebat de ce face Dumnezeu ceea ce face.
Cerul de deasupra Betleemului nu este singurul loc în care se aud plângerile unui pelerin derutat. Şi dacă te întrebi ceea ce Iosif s-a-ntrebat, te îndemn să faci şi tu acelaşi lucru pe care l-a făcut el. Supune-te. Asta a făcut Iosif. S-a supus când a auzit chemarea îngerului. S-a supus când Maria i-a explicat situaţia. S-a supus când Dumnezeu l-a trimis.
Iosif s-a supus înaintea lui Dumnezeu.
S-a supus când cerul strălucea.
S-a supus când cerul era întunecat.
Dumnezeu caută şi azi oameni asemenea lui Iosif. Bărbaţi şi femei care să aibă încredinţarea că Dumnezeu încă mai lucrează în lumea asta. Oameni de rând care să slujească unui Dumnezeu extraordinar.
Vrei să fii unul dintre aceştia? Îl vei sluji... chiar şi atunci când nu înţelegi?
O, nu, cerul de deasupra Betleemului nu este singurul loc unde s-au auzit rugăciunile unei inimi sincere. Şi chiar dacă poate Dumnezeu nu a răspuns la toate întrebările lui Iosif, i-a răspuns însă la cea mai importantă: „;Mai eşti lângă mine, Doamne?” Iiar răspunsul a venit cu primul scâncet al Pruncului divin.
Sunt atâtea întrebări legate de Biblie la care vom primi răspuns abia în clipa când vom ajunge acasă. Nenumărate goluri şi instantanee. Vom mai murmura de destul de multe ori: „Mă întreb dacă...”
Însă nedumerirea noastră nu va cuprinde niciodată întrebări de felul: „Îi pasă lui Dumnezeu de noi?” „Avem vreo valoare în ochii Lui?” „Îşi mai iubeşte Dumnezeu copiii?” 
Pe faţa mică a Copilaşului nou-născut în iesle se citeşte răspunsul Său afirmativ.
Da, păcatele tale sunt iertate.
Da, numele tău este scris în cer.
Da. Moartea a fost înfrântă.
Da, Dumnezeu a păşit în lumea ta.
Emanuel. Dumnezeu este cu noi.

0 Comments

Trebuie sa fii inregistrate pentru a trimite comentarii.

click aici pentru a intra in contul tau