Alergarea staruitoare

Doua mari si vesnice datorii – stau in fata noastra, a tuturor celor ce am fost alesi dupa planul lui Dumnezeu la o impreuna-lucrare cu El in vederea mantuirii noastre si a altora, in vederea ducerii Evangheliei pana la marginile pamantului si pana la sfarsitul vremilor:
datoria de a nu uita trecutul.
si datoria de a nu uita viitorul.

1- Cea dintai, datoria de a nu uita trecutul, de a privi mereu spre Inceput. Spre Biserica de la inceput, spre dragostea de la inceput.
Da la inceputul Evangheliei. De la inceputul Bisericii. De la inceputul Lucrarii Sfinte in care ne-am nascut si din parintii trupesti si din cei sufletesti, ca sa dorim sa fim si sa facem si noi ca si ei.

2- Iar cea de-a doua datorie este de a nu uita viitorul. De a privi si de a ne ingriji mereu de soarta celor care vin dupa noi, pana la sfarsitul vremii noastre si a neamului nostru.
Pana in Zilele Vesniciei…

Legatura noastra cu trecutul trebuie sa ne tina vie intre noi neintrerupt, viata si pilda inaintasilor nostri.
Necontenita noastra grija trebuie sa fie de a nu ne departa cu nimic de la drumul credintei lor, de la pilda statorniciei lor, de la ravna dragostei lor fata de Dumnezeu.
De la felul smerit si recunoscator al multumirii adusa de ei pentru biruintele si ajutorul pe care Dumnezeu le-a dat lor.
De la ascultarea si evlavia lor fata de Hristos Mantuitorul nostru.

Cate jertfe grele au trebuit sa indure inaintasii nostri pentru a-si pastra aceasta credinta sub toata apasarea de veacuri. Si a atator vrajmasi straini ori bastinasi.
Rabdarea si credinta lor sa ne fie noua o pilda vesnica.

Avand mereu privirile asupra unor astfel de inaintasi, noi nu-i vom avea in urma noastra niciodata. Ci ii vom avea mereu in fata, pentru a le urma exemplul lor maret.
In acest fel noi vom avea pe urmele cui sa pasim spre a nu ne rataci si a nu ne pierde.
Si vom avea totdeauna, la orice rascruce a vremurilor prin care vom trece, o lumina asupra hotararilor pe care trebuie sa le luam.
Ce minunat si sigur mergi pe un drum batatorit de astfel de inaintasi, cum am avut noi.
Vai de cei ce ii dispretuiesc sau nu merg dupa ei pe urmele lui Hristos. Toti acestia se vor pierde sigur si grabnic.
Doamne Dumnezeul nostru ai mila de ei.
Amin.

Traian Dorz, din “Alergarea Staruitoare”