Sanatatea copilului meu. 0-12 ani. Ghid de simptome si ingrijiri

Un ghid practic unic in felul sau, pentru ca porneste de la simptome, nu de la diagnostic, cum fac de regula ghidurile pediatrice pentru parinti. Iar parintii se confrunta in primul rand cu simptome: copilul are febra, copilul tuseste, copilul nu aude bine, pe copil il dor dintii, copilului i-a aparut o eruptie pe piele, copilul are diaree sau consti-patie etc. etc. Despre ce poate fi vorba? E grav sau nu? Ce este de facut repede, inainte sa putem ajunge la doctor? Ce trebuie sa stim despre afectiunea copilului, dupa ce doctorul a stabilit diagnosticul? Cartea se refera la copiii de 0–12 ani si este in asa fel conceputa incat sa poata fi consultata rapid, oferindu-i parintelui, cu discernamant (nu asa cum le gaseste pe internet...), informatiile atat de necesare. Pentru sanatatea copilului sau.

„Multe carti de ingrijire a copilului bolnav considera ca stiti sa diagnosticati ce este in neregula cu copilul, asadar sa cautati problema in indicele alfabetic. Acest sistem este adecvat daca stiti ca micutul are astm sau amigdalita sau alta afectiune clara, dar nu prea foloseste daca habar nu aveti ce se intampla. Aici va ajuta aceasta carte. Capitolele sunt structurate dupa simptome. Imi indrept atentia asupra afectiunilor care se intalnesc in viata de zi cu zi si le provoaca parintilor cele mai multe griji. Nimeni nu va poate promite ca viata de parinte va fi mai usoara, dar informatiile clare pe care le veti avea la indemana va vor face sa va simtiti mult mai increzatori.“

– DR. DAVID HASLAM

David Haslam este uii distins medic generalist britanic. Realizeaza emisiuni radio cu subiecte medicale si publica frecvent articole in revista Practicai Parenting. Este autorul a opt carti si vicepresedinte al General Practitioners Writers Association. asigura patronajul societatii Se-rene, este membru al juriului Parent Friendly Awards. membru al Huggies C'hildcare Panel si presedinte al comitetului de examinare al Royal Col lege of General Practitioners.
Dr. Haslam e casatorit, are doi copii si locuieste in East Anglia. Este pasionat de muzica si fotografie.
Introducere

Fiecare parinte se ingrijoreaza la gandul ca, la un moment dat, copilul lui s-ar putea imbolnavi. Credeti-ma, nu este altminteri nici daca esti doctor. Copiii tai sunt atat de pretiosi incat devine foarte dificil sa gasesti cel mai bun tratament pentru ei, sa intelegi cand e cazul sa ceri asistenta si ce medicamente sa folosesti.
inainte de a deveni parinti nu stim la ce sa ne asteptam. Nici unul dintre noi nu este vreodata pregatit indeajuns. Atunci cand primul nostru copil vine pe lume e ca si cum ne-am astepta sa devenim, dintr-odata, experti in diagnostic si tratament! Bebelusii par ingrozitor de fragili, iar tinerii parinti se simt neaparat ingrijorati si implicati, ba chiar ingrijorati ca se implica prea mult. Pare atat de dificil sa pastrezi un echilibru! in fond, cum poti sti daca nu cumva te sperii exagerat la orice stranut si tuse, ori daca ignori simptome periculoase care ar putea fi inceputul unei meningite - sau si mai rau?

Cand mergeti la spital pentru o afectiune care se dovedeste banala, nu trebuie sa va simtiti jenati ori sa va ganditi ca l-ati facut pe doctor sa-si piarda timpul. Daca ati cerut o consultatie fiindca erati ingrijorati si plecati din cabinetul doctorului fara aceasta grija, atunci nimeni nu si-a pierdut timpul degeaba, intr-adevar, una dintre cele mai importante sarcini ale medicului de familie este sa invete parintii ce este normal si ce nu este in starea copilului - si cum sa se descurce. Daca plecati de la doctor fara nici o reteta, dar ati avut in schimb o discutie lamuritoare si pozitiva despre cum sa faceti fata acestui tip de probleme in viitor, atunci a meritat sa apelati la consultatie.

Parintii sunt - nu exista nici urma de indoiala - cele mai importante persoane in orice sistem medical de asistenta pentru copii. Oricat de bun ar fi medicul de familie sau asistenta matemala, dumneavoastra sunteti cei care cunosc copilul cel mai bine si care trebuie sa stie cand sa apeleze la medic. imi aduc aminte ca am consultat acum cativa ani un copil cu meningita aflat aproape in pragul mortii, a carui viata a fost salvata nu de mine si de antibioticele pe care i le-am dat, nici de pediatrii de la spital - care au fost excelenti -, nici macar de echipa de la unitatea de terapie intensiva unde copilul inconstient a petrecut trei zile inspaimantatoare. Viata copilului a fost salvata de fapt de mama sa. Ea a fost cea care mi-a telefonat si mi-a descris ce se intampla intr-un mod atat de precis, incat a facut posibil ca intreaga echipa de urgenta sa intre imediat in actiune. Expertii sunt inutili daca parintii nu le cer ajutorul la vreme; in acelasi timp, ei nu vor putea face fata daca fiecare parinte insista sa le prezinte absolut fiecare simptom.

Cand am devenit doctor rezident intr-un spital pediatric apreciat pe plan national, consilierul meu - un om respectat si un medic briliant, pe nume Ben Wood - m-a luat deoparte. «Am sa consider ca am facut o treaba buna cu dumneata, a spus, daca la sfarsitul celor sase luni petrecute aici vei fi capabil sa-ti dai seama cand este bolnav un copil si cand nu.» La inceput am crezut ca ma tachineaza si ca se amuza pe seama lipsei mele de experienta. Dar avea absoluta dreptate. Uneori este extrem de dificil sa detectezi semnele care indica anumite afectiuni ori sa deosebesti cu certitudine unele tulburari minore de ceva grav.

Si desigur ca, daca pentru doctori este dificil sa-si dea seama cand este bolnav un copil, atunci pentru parinti e si mai greu. Vor fi intotdeauna situatii in care pur si simplu nu poti fi sigur si, de obicei, atunci trebuie sa apelati la un doctor. Dumneavoastra, parintii, sunteti adevaratii specialisti in ce priveste starea propriului copil, in timp ce doctorul trebuie sa aiba experienta contactului cu nenumarati alti copii, astfel ca impreuna sa deveniti o echipa eficienta...