Demonul cu fata alba - 20 de ani de leucemie

 In stilul deja consacrat, Alexandru Nadaban trateaza, mai in gluma, mai in serios, o tema foarte grava: confruntarea cu un diagnostic ucigator, la propriu – leucemia. Nu e dascalos. Nu tine lectii. Ci ne povesteste. In fuga. Ca intr-un serial cu pacienti, nu cu medici. Isi imparte suferinta in episoade suportabile. Pe care le proiecteaza in texte scrise cu talc. Peste cele mai negre abisuri, autorul arunca, anume, cate-o ironie amara sau o gluma buna. Ca sa ne distraga atentia de la hau. Apoi trece la alta durere, la alta experienta traumatica. In ciuda ranjetului acelui „demon cu fata alba” care vrea sa distruga viata, miza ascunsa a cartii pare a fi: cine rade la urma. La urma urmelor…

„Imaginati-va acel moment cand tabla de joc e plina de piese, si cineva, dintr-o miscare, arunca toate piesele in aer. Asa arata povestea lui Alex - dramatica, dar relatata cu ironie, autoironie, umor, pe alocuri spumos, pe alocuri negru: confruntarea cu tot felul de demoni, ascunsi sub masca unui diagnostic pe care niciun pacient nu si-l doreste vreodata, furtuna interioara, lupta cu un sistem medical ce pare sa fi uitat ca personajul principal e pacientul insusi, cu temerile, nesigurantele, spaimele, traumele lui antecedente... Partea cea mai frumoasa e cand piesele aterizeaza inapoi pe tabla - insa rearanjate. Si totul - cu suferinta, cu experientele medicale faste si nefaste, cu dilema rugaciunii (dorintei) pentru vindecare - capata un nou rost. Complet redefinita inaintea lui Dumnezeu. O noua intelegere a propriei vieti. O (re)descoperire a sensului.
O carte printre randurile careia ne putem regasi fiecare. Despuiati de orice masca.
Pentru ca nici noi nu vom scapa de demoni decat confruntandu-i.” -- Ariana Rosiu, medic