Ganduri catre sine insusi

Traducere din greaca veche, note si indice de Cristian Bejan

„O carte de capatai a civilizatiei europene.“ — ANDREI PLESU

Cu ani in urma am cumparat o editie veche din Marc Aureliu care purta urmatoarea dedicatie: «Sa-ti fie prieten in ceasurile grele si sa te sprijine cum m-a sprijinit pe mine.» Nu cred ca i se poate face unei carti un elogiu mai frumos decat acest «prieten in ceasurile grele». — CIORAN

„Marcus Aurelius a fost primul personaj care s-a aventurat sistematic pe teritoriul eului, care l-a vizitat si care a scris de fapt un tratat despre tehnici de ameliorare si de tinere in frau a eului propriu.“ — GABRIEL LIICEANU

„O veritabila comoara de intelepciune, absolut exemplara si astazi.“ — DAN C. MIHAILESCU

MARCUS AURELIUS Antoninus Augustus este cunoscut atat ca imparat al Romei, cat si ca filozof stoic. Nascut la Roma, la 26 aprilie 121, intr-o familie senatoriala de origine hispanica, a fost adoptat de viitorul imparat Antoninus Pius, la cererea imparatului Hadrian. Primeste o educatie aleasa, studiind retorica cu Marcus Cornelius Fronto si Herodes Atticus si filozofia cu Quintus Iunius Rusticus, Apollonius din Calcedonia si Sextus din Cheroneea. Domnia sa, inceputa in anul 161, este marcata de un sir de catastrofe (ciuma, inundatii, cutremure), precum si de numeroase razboaie, purtate cu succes; in plan militar, Marcus Aurelius a respins atacurile dusmanilor Romei de la hotarele imperiului, in special in Orient si pe Dunare, continuand politica defensiva initiata de Hadrian. A murit la 17 martie 180, de ciuma, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi). Este ultimul din sirul „celor cinci imparati buni“. Ca filozof stoic, Marcus Aurelius si-a exprimat ideile in lucrarea Ta eis heauton (Ganduri catre sine insusi), scrisa in limba greaca – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar si filozofic. Invataturile sale au un caracter moral si aplicabilitate practica, fiind o serie de „exercitii spirituale“ prin intermediul carora omul poate dobandi cumpatarea, virtutea si linistea launtrica in fata incercarilor vietii.