De la Dibuk la Lozul cel mare

Cercetatoarea Camelia Craciun, una dintre cele mai cunoscute ebraiste de la noi, a procedat la alcatuirea unei antologii reprezentative a teatrului idis, in traducere romaneasca. Intitulata De la „Dibuk” la „Lozul cel mare” si supraintitulata 140 de ani de teatru idis in Romania, culegerea nu-si propune sa fie un omagiu formal adus memoriei lui Avram Goldfaden, ci un instrument de lucru pentru specialisti si, totodata, o invitatie la lectura, pentru marele public. Caci oricine merge la teatru a auzit, de pilda, de Dibuk, insa prea putini asociaza piesa cu numele autorului ei, S. An-Ski, si cu atat mai putin cu alte creatii ale acestuia.

Antologia face, asadar, oficiul de a recupera o serie de informatii si fapte de istorie literara si teatrala uitate, pe fondul disparitiei culturii idis din Europa si al imputinarii populatiei evreiesti din Romania (din cauza Holocaustului si a comunismului). Fenomen al carui rezumat este chiar fotografia de pe coperta I, care reproduce un instantaneu dintr-o reprezentatie cu piesa Comoara, de Salom Alehem, pusa in scena de Teatrul Evreiesc din Iasi in anul 1950. Poza infatiseaza un decor si o montare somptuoasa, o scena plina de actori si o viziune scenica de cel mai inalt nivel.

Antologia De la „Dibuk” la „Lozul cel mare” este, simultan, o introducere in istoria acestui fenomen si, cum spuneam, un instrument de lucru pentru cei interesati de raporturile dintre teatrul idis si cel romanesc, ca si de istoria intelectuala evreiasca din Romania, in general. Ea scoate texte celebre, cunoscute publicului romanesc, de sub zodia folclorului teatral, si le repune in contextele culturale care le-au generat, relevand stransa legatura dintre teatru si istoria complexa prin care a trecut poporul evreu, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si pana la Holocaust. Caci teatrul era – in ideologia luminista a Haskalei, din care se alimenteaza si Goldfaden, intre altii – un mijloc de dezvoltare culturala si nationala, in Europa imperiilor, in care evreii erau emancipati ici si colo (mai ales in Europa de Vest si Centrala), dar erau discriminati peste tot (in special in Est, unde pogromurile erau, in Rusia tarista, la ordinea zilei). Spectacolul dramatic, sub toate formele lui, era o manifestare a sionismului – An-Ski este un presionist activ –, a dorintei evreilor de a-si regasi, sub influenta benefica a „secolului natiunilor”, caminul national pierdut in Antichitate.