Eva, fata mea

Dar micul meu Jurnal, eu nu vreau sa mor, eu vreau sa traiesc... As astepta sfarsitul razboiului intr-o pivnita, intr-un pod sau in orice gaura. Si, micul meu Jurnal, m-as lasa sarutata pana si de jandarmul sasiu care ne-a luat faina, numai sa nu ma omoare, numai sa ma lase sa traiesc!

Sunt ultimele cuvinte din jurnalul Evei Heyman, o Anne Frank din Oradea care, la varsta de 13 ani, a tinut timp de sase luni un jurnal. Inainte de a fi urcata in trenul care a dus-o la Auschwitz, ea a reusit sa-l incredinteze menajerei crestine a familiei. Mama Evei, Agnes Zsolt, a supravietuit Holocaustului si a recuperat jurnalul pe care, mai tarziu, l-a editat si l-a publicat. Eva si familia ei au trait la Oradea, oras care s-a aflat sub administratie ungara intre 1940-1944. In martie 1944, desi Ungaria a fost aliata lui Hitler, armata germana a intrat in tara. Germania se temea ca nu cumva Ungaria sa iasa din razboi si a instalat un guvern pro german, fidel regimului nazist, care a acceptat, mai mult chiar, a grabit deportarea evreilor la Auschwitz, cu toate ca deja din mai-iunie devenise limpede ca Germania era pe cale sa piarda razboiul. Desi abia implinise 13 ani, din cele scrise in Jurnal reiese ca fetita era deosebit de matura si-si dadea seama de soarta crunta care o astepta. Spre deosebire de adultii care au dat crezare explicatiilor autoritatilor fasciste ungare ca vor fi dusi undeva pe teritoriul tarii sa munceasca, Eva a presimtit ca nu este adevarat si ca vor fi dusi in Polonia, unde-si vor gasi moartea. Copila a rezistat aproximativ patru luni la Auschwitz si a fost trimisa la crematoriu personal de calaul Mengele.

Prima editie a jurnalului Evei Heyman in limba maghiara a aparut in 1948, la Budapesta, jurnalul fiind mai tarziu tradus in romaneste de regretatul Oliver Lustig. Asociatia oradeana „Tikva" s-a ocupat, prin diverse actiuni realizate cu ajutorul voluntarilor, sa aduca la cunostinta publicului larg tragedia Evei. Printre cele mai importante realizari ale asociatiei se numara ridicarea unei statui a fetitei in Oradea, amplasata in 2015 chiar pe locul de unde au plecat trenurile mortii, statuie simbolizandu-i pe toti copiii din Oradea si din Bihor care au murit in Holocaust. De asemenea, asociatia a organizat o expozitie itineranta si a inclus cazul copilei in materialele educative dedicate Holocaustului.

-- EVA GALAMBOS

Eva, fata mea este o marturie a crimelor naziste comise impotriva populatiei evreiesti, vazute prin ochii unei fetite de 13 ani si reflectia in jurnalul ei. Eva a avut ghinionul sa traiasca anii razboiului in Transilvania de nord, rapita Romaniei prin Dictatul de la Viena. Cu toate ca, pana in martie 1944, traieste in conditii relativ acceptabile, fetita este foarte constienta de discriminarea la care este supusa populatia evreiasca, de diferenta dintre evrei si „arieni", cum ii numeste ea pe crestini. In mod tragic, se teme si intuieste sfarsitul care o asteapta.