Cararea rugaciunii

Leonard Ravenhill: Sunt mereu recunoscator pentru faptul ca Samuel Chadwick a scris ''Cararea rugaciunii'' ; sunt mai recunoscator ca l-am auzit vorbind despre rugaciune; dar cel mai mult, sunt recunoscator pentru ca el s-a rugat. A fost un mare teolog. A devenit un mare invatator la amvon. Cu toate acestea, asemenea invatatorului sau, a fost in primul rand un om al rugaciunii.

Jim Cymbala: ''Cararea rugaciunii'' - este o carte foarte speciala despre un subiect vital. Majoritatea cartilor despre rugaciune doar informeaza mintea, dar Samuel Chadwick nu doar instruieste intelectul, dar inspira si inima pentru a-L intalni pe Dumnezeu la tronul harului. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta carte pretioasa deoarece mi-a influentat foarte mult viata si lucrarea.

Autorul:Nu trebuie sa faci reclama unui foc. Focul isi face singur reclama. Imi doresc sa ma fi rugat mai mult, chiar daca as fi muncit mai putin; si din adancul inimii mele, imi doresc sa ma fi rugat mai bine. Am scris din experienta vietii mele de rugaciune cu speranta ca ceea ce mi-a fost mie de ajutor poate ajuta si pe altii.

''Cararea rugaciunii'' - nu a fost scrisa pentru critici, nici pentru eruditi, ci pentru oameni necomplicati care sunt foarte religiosi si simpli in mod sincer in credinta pe care o au. Dumnezeu si rugaciunea sunt inseparabile. Credinta in Dumnezeu si credinta in rugaciune sunt esentiale si intuitive. Rugaciunea este un fapt de experienta si de-a lungul tuturor veacurilor, marturia celor care s-au rugat a fost ca Dumnezeu aude si raspunde la rugaciunile copiilor Lui.

Cuprins

I. Semnul rugaciunii
II. Invatand sa ne rugam
III. Rugandu-ne in ascuns
IV. Odaita si usa inchisa
V. Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea
VI. Rugandu-ne in Numele
VII. Rugandu-ne in Duhul
VII. Rugandu-ne lui Dumnezeu, Tatal nostru
IX. Staruinta rugaciunii
X. Rasplata rugaciunii
XI. Puterea rugaciunii
XII. Rugaciunea si banalul
XIII. Rugaciunea credintei
XIV. Rugandu-ne "unii pentru altii"
XV. Rugandu-ne pentru vindecare divina
XVI. Problema rugaciunii neascultate
Domnul i-a invatat pe oameni sa se roage lui Dumnezeu ca Tata. Acesta este faptul central al invataturii Lui. „Cand va rugati sa spuneti: ‘Tatal nostru care esti in ceruri’.” El mustra orice parada di orice prefacatorie in rugaciune. Trebuie sa fie in locul tainic, iar usa trebuie sa fie inchisa. In locul tainic trebuie sa fie simplitate si sinceritate. Ipocrizia nu poate exista acolo unde multimea vorbelor si exprimarea impresionanta sunt interzise. Tatii si copiii nu-si fac discursuri unul altuia. Dumnezeu nu este departe. Este aproape. Nu are nevoie sa fie informat, caci Isus a spus: „caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa-I cereti voi”. El nu trebuie sa fie nici convins; caci daca „voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” Nimic nu poate fi mai simplu, mai natural, mai sigur. „Cereti si vi se va da”, „caci ori si cine cere, capata.”
Se pare ca cel mai mare lucru din universul lui Dumnezeu este un om care se roaga. Exista un singur lucru si mai uimitor ? ca omul, stiind toate acestea, sa nu se roage.

Rugaciunea este plina de contradictii aparente. Este atat de simpla incat si un copil se poate ruga si este atat de profunda incat nici cel mai intelept nu-i poate explica misterul. Este atat de usoara incat cei care nu au putere se pot ruga si este atat de istovitoare ca solicita toate resursele de energie, inteligenta si putere. Este atat de naturala incat nu este nevoie sa fie invatata si este atat de mult dincolo de natura incat nu poate fi invatata in scoala intelepciunii acestei lumi.

Mintii moderne nu ii place ideea ca rugaciunea este o agonie si o implorare, o argumentare si o lupta, un razboi si o staruinta.

E destul de clar ca rugaciunea nu este acel lucru usor ce pare a fi implicat in simplitatea de a cere Tatalui nostru ceresc ceea ce vrem si de a primi lucrul cerut. Este truda in ea. Este munca in ea. Este implorare in ea. Este staruinta in ea.

Rasplata rugaciunii este puterea. Ne ia foarte mult sa invatam ca rugaciunea este mai importanta decat organizarea, mai puternica decat armatele, mai influenta decat bogatiile, mai tare decat orice cunostinta. Rugaciunea care biruieste face oamenii invincibili. Aceia care biruiesc in locul tainic al Celui Prea inalt nu pot fi infranti nicaieri. Toate lucrurile sunt posibile rugaciunii in ascuns.

Nimic nu poate intoarce o natiune la Dumnezeu atat de repede si atat de sigur ca o biserica ce se roaga si biruieste. Lumea nu va crede niciodata intr-o religie in care nu exista putere supranaturala. O credinta rationalizata, o biserica socializata si o evanghelie moralizata pot obtine aplauze, dar nu trezesc nici o convingere si nu castiga nici un convertit.

Exista multe probleme in privinta rugaciunii, dar acestea sunt dincolo de faptul si experienta rugaciunii, si in afara de a ne ruga, nu exista nici o solutie pentru ele.

In evaluarea lui Dumnezeu, rugaciunea este mai minunata decat toate minunile cerului, mai glorioasa decat toate misterele pamantului, mai puternica decat toate fortele creatiei. Rugaciunea este privilegiul fiilor si testul calitatii de fiu. Este ca si cum Dumnezeu a impartit toti oamenii in clasificarea simpla a celor care se roaga si a celor care nu se roaga. E un test foarte simplu, dar este decisiv si separator.

Rugaciunea face toate lucrurile posibile deoarece leaga sufletul care se roaga de omnipotenta lui Dumnezeu.

Nu exista nici o alta cale de a invata cum sa te rogi decat rugandu-te. Nici o filozofie argumentata a rugaciunii nu a invatat vreodata un suflet sa se roage. Subiectul acesta este asaltat de probleme, dar pentru omul care se roaga nu exista nici o problema de rugaciune. Toate sunt intampinate de realitatea rugaciunilor ascultate si de bucuria partasiei cu Dumnezeu.

A ne ruga asa cum vrea Dumnezeu sa ne rugam este cea mai mare realizare de pe pamant.

In aceste zile, nu este timp pentru rugaciune; insa fara timp, fara mult timp, nu vom invata niciodata sa ne rugam. Ar trebui sa fie posibil sa-I dam lui Dumnezeu o ora din cele douazeci si patru doar Lui. Oricum, haideti sa pornim in disciplina antrenarii in rugaciune punand deoparte un timp stabilit in fiecare zi pentru exercitiul rugaciunii. Trebuie sa ne hotaram cu seriozitate in inimile noastre sa invatam sa ne rugam. „Sa te rogi cu toata inima ta, cu toata puterea ta, cu ratiunea si cu vointa, sa crezi cu intensitate ca Dumnezeu va asculta glasul tau prin Hristos si ca faci cu adevarat ceea ce ii face placere – acesta este ultima si cea mai mare realizare a razboiului crestinului pe pamant.”

Motivul pentru care atat de multi oameni nu se roaga este din cauza pretului ei. Pretul nu consta atat de mult in sudoarea rugaciunii agonizante, cat in fidelitatea zilnica fata de viata de rugaciune. Acesta este testul doveditor al consacrarii.

Scoala rugaciunii are conditiile si cererile ei. Este un loc interzis tuturor, cu exceptia celor care au un scop stabilit si o inima hotarata.

Scoala rugaciunii este pentru aceia care vor sa se roage cu adevarat.

Ipocritii nu se roaga niciodata in ascuns. Rugaciunile care sunt o prefacatorie necesita audienta. Sunt menite sa fie auzite de oameni si isi au rasplata in maiestria exprimarii, in etalarea fervorii si in reputatia de pietate. Lucrurile acestea nu conteaza pentru Dumnezeu. Ele nu pot rezista in prezenta Lui. Rugaciunea este numai intre suflet si Dumnezeu.

Visarea nu este meditatie. Motaiala nu este gandire. A-si plange de mila nu inseamna rugaciune. Rugaciunea in locul tainic cere totdeauna ca fiecare facultate sa fie in cea mai buna forma.

Nu exista un cuvant mai adevarat ca acesta: „nu stim cum trebuie sa ne rugam”. Nu exista nici un domeniu in care ajungem atat de repede la capatul cunostintelor noastre, ca in domeniul rugaciunii. Cererile noastre insista asupra unor dorinte care sunt imediate, evidente si urgente. Noi nu putem vedea suficient de adanc sau suficient de departe pentru a sti care este nevoia adevarata. Majoritatea oamenilor si-ar dori sanatate buna, confort in casa proprie, conditii placute, prietenii fericite, ceva mai multi bani si un succes mai mare. Dar cine poate spune daca toate acestea sunt pentru binele lor finala Dumnezeu vede mai adanc si mai departe si s-ar putea sa doreasca altceva.

Nu vom fi niciodata oameni adevarati ai rugaciunii in cel mai bun sens pana cand nu suntem „umpluti cu Duhul Sfant”. Asadar, Doamne, invata-ne sa ne rugam in Duhul!