Un om al lui Dumnezeu

 In dimineata urmatoare (convertirii lui), Richard s-a dus la lucru. Ajungand la mina, a dat de veste tovarasilor sai de lucru ca s-a intors la Dumnezeu. Putini din aceia au dat crezare acestei vesti; altii isi bateau joc de el si-i ziceau ca o sa vada ei cand li s-o da plata. Cand s-a coborat in mina, Richard a cerut din nou de la Domnul putere ca sa-L marturiseasca. Ajuns la locul de lucru, lua seama ca tovarasii lui se uitau la el, ca si cum ar fi vrut sa-i spuna: „Acum sa te vedem”. Numaidecat unul din ei incepu sa-i zica: „Spune drept, Zdravene, te-ai hotarat in adevar sa fii de acum al lui Isus?”
‒ Da, e adevarat.
‒ Vorbesti serios, sau numai glumesti? ‒ adauga un altul.
‒ Foarte serios.
Unul dupa altul ii puse aceeasi intrebare si toti primira acelasi raspuns. In cele din urma, Zdravanul le zise: „Prietenilor, Domnul mi-a iertat pacatele, iar eu ma gasesc acum pe calea catre cer. Ce ziceti voi de asta?” Aceia au ramas muti un timp. Dupa aceea unul din ei zise: „As vrea si eu sa fiu pe aceeasi cale”. Un altul zise: As vrea si eu sa am pacatele iertate’’. Toti fura de parere ca ar vrea sa aiba si ei pacatele iertate; iar Dumnezeu a facut ca in timp de un an, oamenii aceia sa se intoarca la El, unul dupa altul. Pentru cei intorsi de curand la Dumnezeu, nu e lucru mai de seama decat acela ca, din clipa hotararii lor, sa marturiseasca prietenilor si tovarasilor lor ce a facut Dumnezeu cu ei. In felul acesta, ei ii iau diavolului inainte; asa, timpul celei dintai iubiri a lor, va fi un timp de mare bucurie si fericire.