Comentariile lui John MacArthur asupra Noului Testament. 2 Timotei

20,00 RON
Monedă
niciunul

 De-a lungul istoriei bisericii, numele Domnului a suferit dezonoare din pricina starii de pacat ai oamenilor Sai. Totusi, in ciuda multor pacate, inclusiv rusinarea noastra de El, Domnul neprihanit si fara de pacat nu este rusinat de noi! El nu ezita sa ne numeasca frati (Evrei 2:11), chiar si atunci cand noi ne rusinam sa-L numim pe El Domn.

Vrei sa impachetezi acest produs?

 
Mesaj (optional)
În stoc
Share
Conectați-vă pentru a câștiga puncte de fidelitate pentru partajare!

Recomanda-ne pe retelele de socializare și acumulezi 1 punct
de fidelitate pentru fiecare recomandare (maxim 5 pe zi).

Cumpara acest produs si acumulezi 20 puncte de fidelitate.
Scrie o recenzie si acumulezi 100 puncte de fidelitate.
Punctele de fidelitate acumulate, pot fi folosite la plata comenzilor tale. Detalii aici.
Afla primul cand este reducere de pret la acest produs. Click pe butonul de clopotel.
Pentru informatii sau alte detalii ne poti contacta si pe chat.

 "De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu, care este in tine prin punerea mainilor mele. Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. Sa nu-ti fie rusine, deci, de marturisirea Domnului nostru, nici de mine, intemnitatul Lui. Ci sufera impreuna cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii, dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie. Propovaduitorul si apostolul ei am fost pus eu si invatator al Neamurilor. Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea. Dreptarul invataturilor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, tine-l cu credinta si dragostea care este in Hristos Isus.

 Lucrul acela bun care ti s-a incredintat, pazeste-l prin Duhul Sfant, care locuieste in noi. Stii ca cei ce sunt in Asia toti m-au parasit; intre altii si Figel si Ermogen. Domnul sa-si verse indurarea peste casa lui Onisifor; caci de multe ori m-a mangaiat, si nu i-a fost rusine de lantul meu. Nu numai atat, dar, cand a fost in Roma, m-a cautat cu multa grija si m-a gasit. Dea Domnul sa capete indurare de la Domnul ‘in ziua aceea.’ Tu stii foarte bine cat ajutor mi-a dat el in Efes." (1:6-18)

 In timpul Rascoalei Boxer (1899-1900), nationalistii extremisti chinezi au instigat o campanie de teroare impotriva oficialilor guvernelor straine, misionarilor crestini si chiar impotriva crestinilor chinezi. Dupa ce au inconjurat o anumita cladire de misiune, ei au blocat toate iesirile in afara de una singura. Ei au asezat o cruce in pamant in fata portii deschise si au spus misionarilor si studentilor ca oricine va iesi afara si va calca in picioare crucea, va fi lasat in viata. Conform rapoartelor, primii 7 studenti care au iesit, au calcat crucea in picioare si au fost lasati sa plece. Cel de-al optulea student, o tanara, s-a apropiat de cruce, a ingenuncheat, s-a rugat pentru putere, a trecut cu grija pe langa cruce si a fost imediat impuscata. Ceilalti 92 de studenti ramasi, intariti de exemplul curajos al fetei, au mers si ei pe langa cruce si au fost ucisi.

 A doua sectiune din 2 Timotei 1:6-18 se concentreaza asupra faptului ca credinciosilor nu trebuie sa le fie rusine de Isus Hristos. Pavel intemeiaza acest apel pe motivatiile pentru slujirea fata de Hristos pe care el a prezentat-o in versetele 1-5. Acele 6 motivatii trebuiau sa genereze o atitudine patrunzatoare in Timotei de a nu-i fi rusine de Domnul Isus Hristos, o atitudine fundamentala, indis¬pensabila pentru lucrarea eficienta in Imparatie. Expresia pozitiva a acelei atitudini este o curajoasa marturie fara retinere despre El si, in acelasi timp, o expresie a ascultarii fata de El, indiferent care ar fi pretul sau consecintele. Este atitudinea care refuza sa vorbeasca evaziv, sa oscileze sau sa se compromita, este atitudinea care nu ezita sa confrunte atunci cand este necesar.

 David a exprimat atitudinea unui martor curajos in aceste cuvinte: “Vestesc indurarea Ta, in adunarea cea mare; iata ca nu-mi inchid buzele. Tu stii lucrul acesta, Doamne! Nu tin in inima mea indurarea Ta, ci vestesc adevarul Tau si mantuirea Ta, si nu ascund bunatatea si credinciosia Ta in adunarea cea mare.” (Psalmi 40:9-10). El ar vorbi intotdeauna pentru Domnul fara retinere sau rezerve. Un alt psalmist a declarat: “Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea si mantuirea Ta, caci nu-i cunosc marginile. Voi spune lucrarile Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta si numai pe a Ta.” (Psalmi 71:15-16).

 Un alt psalmist a marturisit: “Voi vorbi despre invataturile Tale inaintea imparatilor, si nu-mi va rosi obrazul” (Psalmi 119:46). Nimic nu s-ar putea opune devotamentului acelor sfinti de a vorbi despre harul si neprihanirea lui Dumnezeu. Indiferent cat de inzestrat poate fi cineva sau cat de bine calificat, invatat din punct de vedere biblic, perspicace sau coerent si indiferent cate imprejurari favorabile sau privilegii ar avea, daca-i lipseste devotamentul si curajul spiritual, el nu va vorbi si nu va actiona cu eficienta pentru Domnul. Pavel face apel la un nivel al dedicarii care spune: “Nu-mi pasa ce gandeste, ce spune sau ce face lumea. Eu stiu ce m-a imputernicit Dumnezeu sa fiu si sa fac, iar aceea este ceea ce eu decid, prin puterea Sa, sa fiu si sa fac. Oricare ar fi consecintele, eu voi sta cu indrazneala de partea lui Hristos.”

 Apostolul mentioneaza aceasta tema de trei ori in acest pasaj (v. 8,12, 16), deoarece este esenta mesajului catre tanarul pastor, Timotei. Acestuia i se face o chemare la o dedicare necompromitatoare si statornica de a-L proclama pe Isus Hristos, indiferent de pericolul iminent sau de dificultati. Ca si crestini, majoritatea dintre noi trebuie sa marturisim ca uneori ne este rusine de Domnul, ne este teama de ceea ce ar putea gandi oamenii si de felul in care opiniile lor ar putea afecta popularitatea noastra in scoala, statutul nostru social sau succesul nostru in afaceri. Poate ca ne este teama ca ei se vor intreba cu privire la inconsecventa stilului nostru de viata cu credinta noastra. Totusi, noi trebuie de asemenea sa marturisim ca riscurile pe care le intampinam sunt cu mult mai putin grave decat cele intampinate de Timotei, care includeau persecutia fizica, intemnitarea si, uneori, moartea. Cel mai familiar exemplu din Noul Testament al rusinii fata de Hristos este lepadarea lui Petru in timpul procesului lui Isus inaintea marelui preot Caiafa si al Sinedriului, Consiliul Iudaic. Toti ucenicii au fugit cand Isus a fost arestat in Gradina Ghetsemani (Matei 26:56), insa Petru s-a intors si “L-a urmat de departe, pana la curtea marelui preot” (v. 58). In timp ce astepta acolo, el a negat de trei ori faptul ca era ucenicul lui Isus sau chiar ca L-ar cunoaste (v. 70-74). De indata ce a cantat cocosul, “Petru si-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: ‘Inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori. Si a iesit afara si a plans cu amar” (v. 75).

 Acea relatare vie face lepadarea lui Petru o tinta usoara pentru reprosuri. Insa, dupa cum s-a mentionat mai sus, fiecare crestin cunoaste asemenea momente cand s-a facut vinovat de lepadarea de Domnul, desi poate nu in public si intr-un mod atat de dramatic. Adevarul incurajator pe care il castigam din experienta lui Petru este ca, asa cum noi ne putem rusina de Domnul, si noi putem fi iertati si reabilitati asemeni lui. Cand, dupa inviere, Petru a afirmat de trei ori dragostea sa pentru El, Isus de trei ori a confirmat ca acea dragoste era autentica, desi lipsita de putere, astfel incat El i-a incredintat lui Petru grija turmei Sa, biserica (Ioan 21:15-17). Cateva saptamani mai tarziu, in timpul sarbatorii Cincizecimii, Petru a proclamat fara teama inaintea unei mari multimi de oameni din Ierusalim urmatoarele:

 “Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea… Si, cu multe alte cuvinte, marturisea, ii indemna, si zicea: ‘Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos.’ Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.” (Fapte 2:22-24, 40-41)

 Petru a continuat sa predice Evanghelia in Ierusalim fara jumatati de masura si fara teama. Petru a fost adus inaintea aceluiasi Consiliu unde I s-au adus acuzatii false Domnului si in curtea in care el s-a lepadat de Domnul. Insa, de aceasta data, Petru era un om diferit. Cand i s-a poruncit sa nu mai propovaduiasca, el a declarat impreuna cu Ioan: “Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.” (Fapte 4: 19-20).

 Asemeni lui Petru, devenim folositori in slujba Domnului doar cand trecem de la rusine si teama la convingere puternica si devotament neinfricat. Este posibil ca Timotei sa fi devenit cumva temator sau lipsit de ravna in lucrarea sa. Dificultatile si impotrivirea pe care a intampinat-o in Efes atat din biserica de acolo, cat si din afara ei, se poate sa-i fi diminuat curajul. Ravna sa spirituala se poate sa se fi racit. In a doua sa epistola catre Timotei, Pavel rosteste doar o apreciere la adresa lui Timotei, spunand: “Imi aduc aminte de credinta ta neprefacuta” (1:5), restul epistolei fiind spre indemnarea lui Timotei. Desi el nu-l acuza pe Timotei de pacat, totusi a rostit multe mustrari (vezi 1:8; 1:13; 2:1, 15, 22; 4:1-2, 4:5).

 In timpul lucrarii Sale pe pamant, Isus a facut clar cunoscut pretul uceniciei pentru cei care sunt credinciosi si nu se rusineaza de Domnul lor. “De aceea,” – spune Isus – “pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri” (Matei 10:32). El rosteste apoi reversul aspru al acelei promisiuni: “dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri” (v. 33). In scrierea lui Marcu, Isus a rostit acelasi adevar intr-un mod si mai usturator: “Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri” (Marcu 8:38). O persoana care refuza sa-L proclame deschis pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor da dovada de faptul ca nu-i apartine lui Hristos, chiar daca afirma ca este crestin.

 Adevarata ucenicie este costisitoare din perspectiva pretului care trebuie platit. Un crestin cu numele, care nu va “marturisi [pe Isus] inaintea oamenilor”, nu va plati, cu siguranta, pretul pe care-l implica ucenicia plina de credinciosie. “Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine;” – a spus Isus – “si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine. Cine isi va pastra viata, o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga” (Matei 10:37-39). Caracteristica unui adevarat urmas al lui Hristos este disponibilitatea prompta de a-si pune chiar si viata in joc, caci, din perspectiva eternitatii, acesta este un pret mic. “Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?” – a intrebat Isus rhetoric – “Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau?” (Marcu 8:36-37).

 Cuvantul englezesc ‘martyr’ (limba romana martir) este traducerea cuvantului grecesc martur, care inseamna doar martor. Insa pentru ca atat de multi crestini din vechime au platit marturia cu vietile lor, martir a capatat ulterior o semnificatie speciala. Pretul uceniciei nu a inceput cu sfintii Noului Testament. Nenumarati sfinti din Vechiul Legamant si chiar din vremurile dinaintea Vechiului Legamant, au suferit cu bucurie si de buna voie din pricina credintei lor statornice in Domnul. Prin urmare, “lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor” (Evrei 11:16). Unii “au fost chinuiti. Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferestraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, – ei, de care lumea nu era vrednica – au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului” (11:35-38).

 Asemeni acelor sfinti, marelui reformator Ian Hus nu i-a fost rusine de Domnul sau si a platit pretul suprem. In 1415, cand el era pastor in Praga, acest “luceafar al Reformei,” cum era numit adesea, a fost arestat, condamnat si executat prin ardere pe rug pentru predicarea adevaratei Evanghelii. In timp ce flacarile-i cuprindeau trupul, el a citat versetul 2 din Psalmul 25, rugandu-se: “In Tine, Dumnezeule, ma incred: sa nu fiu dat de rusine, ca sa nu se bucure vrajmasii mei de mine.” Lui nu-i era teama de moarte, ci de rusinea ce o putea simti fata de Stapanul sau. Chiar daca nu au auzit Evanghelia, toti oamenii sunt responsabili inaintea lui Dumnezeu: “Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati” (Romani 1:19-20).

 Pentru cei ce au avut marea binecuvantare de a auzi despre calea mantuirii, de a avea “cunostinta de Domnul si Mantuitorul Isus Hristos” si totusi au refuzat sa se increada in El, “starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, care le fusese data” (2 Petru 2:20b-21). Pentru cel nemantuit este caracteristic sa se rusineze de Hristos, “fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna” (Romani 8:7; 5:10; Coloseni 2:21). De aceea, cand unui credincios ii este rusine de Hristos el se poarta ca un necredincios. Rusinea care marcheaza sufletul necredincios nu ar trebui niciodata sa caracterizeze un crestin, insa, din nefericire, acest lucru se intampla uneori. Este posibil ca rusinea sa fie evidenta si publica sau subtila si personala, insa Domnul intotdeauna o cunoaste si este indurerat din pricina ei.

 Autorul cartii Evrei ne reaminteste: “Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate, si care voia sa duca pe multi fii la slava, sa desavarseasca, prin suferinte, pe Capetenia mantuirii lor. Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca ‘frati’” (Evrei 2:10-11).

 Citand magnificul Psalm mesianic 22, el intareste acel adevar spunand: “Voi vesti Numele Tau fratilor Mei; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii” (v. 12). Domnul ne-a rascumparat prin suferinta Sa, prin care El a devenit “pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El” (2 Corinteni 5:2 1). “El S-a dat pe Sine insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal” (Galateni 1:4). Rusinarea unui crestin de Domnul este cauzata de nerusinarea egoismului, care nu este gata sa plateasca pretul pentru o ucenicie devotata.

 De-a lungul istoriei bisericii, numele Domnului a suferit dezonoare din pricina starii de pacat ai oamenilor Sai. Totusi, in ciuda multor pacate, inclusiv rusinarea noastra de El, Domnul neprihanit si fara de pacat nu este rusinat de noi! El nu ezita sa ne numeasca frati (Evrei 2:11), chiar si atunci cand noi ne rusinam sa-L numim pe El Domn. Vorbind direct lui Timotei, si in mod indirect tuturor credinciosilor, Pavel ofera opt mijloace prin care un crestin se poate pazi de rusinarea fata de Hristos. Acestea sunt: reinnoirea darului (1:6); cercetarea propriilor resurse (v. 7); acceptarea suferintei (v. 8a); reamintirea chemarii lui Dumnezeu pentru tine (v. 8b-10); indeplinirea datoriei (v. 11-12a); increderea in protectia ta (v. 12b); declararea invataturii (v. 13-14); si alegerea tovarasilor (v. 15-18).

ATITUDINEA LUCRARII SALE

Dar tu fii treaz in toate lucrurile” (4:5a)

Predicatorul credincios trebuie sa fie treaz in toate lucrurile. Fii treaz, al saselea imperativ din acest pasaj, vine din nephō, care literal inseamna a nu fi sub influenta alcoolului. Aici este folosit in sens metaforic ca si echivalentul sau din limba engleza de a fi lucid, bine-echilibrat si in deplinatatea facultatilor mintale. Prin extensie, termenul include ideea de a fi stabil, ferm, statornic. Predicatorul treaz este ca atletul constiincios, care “se [supune] la tot felul de infranari” care, ca si Pavel, alearga “nu ca si cum [n-ar] sti incotro [alearga], ”boxeaza“, dar nu ca unul care loveste in vant” si se poarta aspru cu trupul sau ca sa-l tina in stapanire, ca nu cumva, dupa ce a “propovaduit altora, [el insusi sa fie] lepadat” (1 Corinteni 9:25-27).

 In mijlocul unei lumi schimbatoare, a unei biserici in plina schimbare si chiar a unei Evanghelii schimbate – care nu este cu adevarat Evanghelia, ci o distorsionare a “Evangheliei lui Hristos” (Galateni 1:7; 2 Corinteni 11:4) – el, predicatorul treaz, ramane dedicat adevarului neschimbator al Cuvantului lui Dumnezeu.

 Predicatorul credincios refuza sa fie in pas cu noile schimbari sau sa se compromita, sa fie unul care gadila urechile si sa faca mai degraba pe plac oamenilor decat lui Dumnezeu. El poate declara ca si Pavel: “Caci propovaduirea noastra nu se intemeiaza nici pe ratacire, nici pe necuratie, nici pe viclenie. Ci, fiindca Dumnezeu ne-a gasit vrednici sa ne incredinteze Evanghelia, cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteaza inima. In adevar, cum bine stiti, niciodata n-am intrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei: martor este Dumnezeu.” (1 Tesaloniceni 2:3-5). El putea spune, de asemenea, ca si apostolul: “Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor sau bunavointa lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos. Fratilor, va marturisesc ca Evanghelia propovaduita de mine, nu este de obarsie omeneasca” (Galateni 1:10-11), “Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus” (2 Corinteni 4:5).

 

—INTRODUCERE:

• Autorul 
• Contextul 
• Mesajul

—CAPITOLUL 1:

Motivatii pentru un fiu in credinta 
Autoritate 
Altruism 
Apreciere 
Apel 
Afectiune 
Afirmare

—CAPITOLUL 2:

Sa nu-ti fie rusine de Hristos
Reinnoieste-ti Darul 
Gandeste-te la Resursele Tale 
Accepta Suferinta 
Aminteste-ti de Chemarea Ta 
Realizeaza care-ti este Responsabilitatea 
Incredinteaza-te de Protectia Asigurata 
Sustine-ti invatatura 
Alege-ti Tovarasii de Lucru

—CAPITOLUL 3:

Elementele unei Vieti Spirituale Bine Intemeiate
Porunca de a fi Puternic 
Invatatorul 
Ostasul 
Atletul 
Plugarul 
Concluzie

—CAPITOLUL 4:

Motivatii pentru o Lucrare Plina de Sacrificii 
Suprematia Domnului 
Puterea Cuvantului 
Scopul Lucrarii 
Promisiunea Binecuvantarii Vesnice

—CAPITOLUL 5:

Pericolul Invataturii False 
Avertizeaza-i cu Privire la Invatatura Falsa 
Invatatura Falsa Distruge Ascultatorii 
Invatatura Falsa Aduce Rusine Asupra Invatatorilor 
Invatatura Falsa Duce la Lipsa de Evlavie 
Invatatura Falsa Se Raspandeste Rapid 
Invatatura Falsa Tulbura Credinta Unora 
Invatatura Falsa Caracterizeaza Pe Cei Care Nu Apartin Domnului

—CAPITOLUL 6:

Un Vas de Cinste 
Ilustratia 
O Viata Curatita 
Un Suflet Sfintit 
Folositor lui Dumnezeu 
Pregatiti Pentru Lucrarea Buna 
O Inima Curata 
O Minte Inteleapta 
Un Comportament Amabil 
Un Duh Smerit 
O Atitudine de Compasiune

—CAPITOLUL 7:

Pericol in Biserica 
Vremuri Grele 
Iubitori de Sine 
Sarlatanii Religiei 
Cei ce-i Prind in Cursa pe Cei Slabi 
Cei Ce Se Impotrivesc Adevarului

—CAPITOLUL 8:

Luptand Impotriva Apostaziei 
Un Exemplu Puternic ca si Mentor Spiritual 
Sarcini ale Slujirii 
Virtuti Personale 
Experiente Dificile 
Convingeri Puternice Zidite Pe o Temelie Spirituala

—CAPITOLUL 9:

Lucrarea Cuvantului 
Scriptura Invata spre Mantuire 
Scriptura duce la Sfintire 
Scriptura Inspirata si Infailibila 
Scriptura Care Invata 
Scriptura Care Mustra 
Scriptura Care Corecteaza 
Scriptura Invata spre Neprihanire 
Scriptura Care Imputerniceste

—CAPITOLUL 10:

Trasaturi ale predicatorului credincios 
Seriozitatea Insarcinarii Sale 
Continutul Insarcinarii Sale 
Domeniul Responsabilitatii Sale 
Perseverenta Insarcinarii Sale 
Atitudinea Lucrarii Sale 
Pretul Lucrarii 
Lucrarii Sale 
Obiectivul Lucrarii Sale

—CAPITOLUL 11:

Epitaful triumfator al lui Pavel 
Prezentul: Finalul, Pentru Care Era Pregatit 
Trecutul: Alergarea, In Care El a Fost Credincios 
Viitorul: Cununa, Cu Care El Va Fi Rasplatit

—CAPITOLUL 12:

Timotei, Fiul Credincios 
Dima, Dezertorul Necredincios 
Crescens, Credinciosul Necunoscut 
Tit, Credinciosul Cunoscut 
Luca, Tovarasul Credincios 
Marcu, Necredinciosul Reabilitat 
Tihic, Mesagerul Credincios 
Carp, Gazda Credincioasa 
Alexandru, Dusmanul Lipsit de Credinta 
Necunoscutii Necredinciosi 
Hristos, Domnul Credincios 
Vechii Prieteni Credinciosi 
Noii Prieteni Credinciosi 
Binecuvantarea

 

Mai multe informații
Editura Perla Suferintei
Data aparitiei 02.02.2006
Numar de pagini 264
Tip coperta hardcover
Autor John MacArthur
Dimensiune [mm] 150 x 210
Limba Nu
Permite impachetare Da
Scrie o recenzie
Doar utilizatorii înregistrați pot scrie recenzii. Te rugăm conectează-te sau Creează-ți cont

Attachments

Gol