Culegere de poezii crestine

Inca din copilarie am iubit poezia. Acest lucru mi-a fost plantat in minte si in inima mai ales de faptul ca l-am avut ca dascal, in clasele I, a VI-a si a VII-a, pe poetul Vasile Bucur. Din pacate, clasele a II-a-a V-a le-am facut in limba maghiara, fiind perioada de ocupatie a Transilvaniei. Asadar, dupa terminarea razboiului am continuat scoala primara din satul meu natal cu acest mare poet care m-a inspirat spre poezie. M-am nascut in zi de mare sarbatoare crestina mondiala, adica la 21 mai 1932, de sfintii Constantin si Elena, imparatii romani care au decretat pentru prima data libertatea constiintei crestine in Imperiul Roman. Spuneam ca am iubit poezia, dar am iubit mai ales poeziile religioase si pe cele patriotice. Dupa ce am crescut mai mare am incercat sa scriu si eu versuri pe care le recitam in biserica baptista din satul meu natal (satul Birtin), apoi la serbarile scolare si pentru prima data am incropit o poezie care a fost considerata "poezie patriotica", care suna cam asa:

Sunt Roman, venit din Roma
Cu ostirea lui Traian
Vreau sa fiu pe totdeauna
Garda Nistrului Roman.
Cine stie ca-ntre Nistru,
Tisa, Dunare si mare,
Se intinde Romania
Cu-ale ei stravechi hotare

Peste care niciodata
Nu va trece vre-un dusman
Fara ca sa tina minte
Ce-i Romanul lui Traian.

Din momentul in care am prezentat public aceasta poezie, unul dintre batranii satului mi-a facut o prezicere, adica: "Pruncu' asta, cand va fi mare, o sa ajunga un mare conducator pe aici pe la noi". Nu a fost chiar asa, dar acest lucru m-a incurajat si am continuat sa mai scriu cate o poezioara. Deci acesta a fost inceputul in care am hotarat sa scriu sau cel putin sa iubesc aceasta disciplina si acest lucru il fac cu multa placere si acum la batranete. Dumnezeu ma ajuta si ma inspira sa transmit aceste mesaje. In 1973, versurile scrise de Nicolae Moldoveanu le-am simtit din plin pe patul de suferinta din Institutul Oncologic "Cantacuzino" din Bucuresti, dupa o spitalizare de 28 de zile, externat cu biletul nr. 74 din 27.03.1973.

N-am sa uit, Isuse Doamne, niciodata
Din ce chin, prin ce minune Tu m-ai scapat!
N-am sa uit iubirea Ta nemasurata
Dragostea si jertfa Ta cea minunata
C-am fost mort si dintre morti m-ai inviat.
N-am sa uit nicicand durerea cea mare
Si-am strigat sa nu ma lasi, caci nu mai pot,
N-am sa uit cum mi-ai raspuns cu indurare,
Cand, in noaptea cea neagra de incercare,
Mi-ai umplut de stralucire chipul tot.
Astazi am, Isuse, Doamne, o primavara
Fara chin si fara plans si fara nori;
Si-Ti aduc c-a multumire floare rara,
Revarsand intreaga inimii comoara
Din potirul sfant al rugaciunii plin.