Destine nomade

O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita in aceasta iarna este „Destine nomade” scrisa sa Michel Ianoz si aparuta la editura Hasefer.
Romanul ce se doreste a fi o confesiune dar si o rememorare asupra unui secol deosebit de agitat si schimbator-secolul XX- incepe la Bucuresti in urma cu mai bine de o jumatate de veac iar protagonistii sunt trei prieteni: Mihai, George si Roman. Toti sunt elevi la liceul I.L. Caragiale si toti sunt supravietuitori ai razboiului si ai Holocaustului. Roman fusese adoptat dupa deportarea familiei sale in Transnistria de un ofiter rus care acum lucra la ambasada URRS de la Bucuresti. Cei trei adolescenti se plimba cu bicicleta printr-un Bucuresti recontruit care incearca sa uite de razboi, fac curte unei colege, Aura si discuta subiecte care ii pasioneaza, fotbal, romanele lui Jules Verne si ale lui Karl May. Cititotrul, mai ales cel din zilele noastre poate afla din carte cum era copilaria si adolescenta in timpul comunismului.
Mai ales cei tineri pot afla din carte ce impact a avut Festivalul Mondial al Tineretului organizat la Bucuresti cand artisti si sportivi din toata lumea au venit pentru a-si promova cultura la Bucuresti, asupra unui popor aflat sub o dictatura ce interzicea orice contact cu strainii si cu cultura occidentala.

Eroii cartii vor face un mare act de „dizidenta”: vor reusi sa intre fara bilet la multe spectacole, concerte si intreceri sportive, prefacandu-se ca sunt straini si nu inteleg romaneste.
Insa viata ii va purta pe toti cei trei prieteni in directii diferite: Mihai va deveni cercetator in domeniul fizicii atomice. Roman se va intoarce la Moscova alaturi de familia sa adoptiva si va intra urma studii de chimie. George va urma si el Politehnica bucuresteana devenind inginer mecanic. Insa el va pleca impreuna cu parintii in noul si tanarul stat Israel.
Viata ii va purta pe toti cei trei eroi in directii diferite, vor cunoaste, impliniri, dezamagiri, obstacole de tot felul pe care le vor depasi. Intr-un fel sau altul, vor reusi sa pastreze legatura si se vor regasi unii cu altii.
Cartea lui Michel Ianoz este scrisa cu calm, intr-un stil concis, clar, asa cum spui o poveste de viata unui prieten tanar si, poate fi citita cu usurinta de oricine. Si, este scrisa cu foarte multa sinceritate si, poate tocmai asta cucereste.
Eu nu va mai spun decat un lucru: nu o veti lasa din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina!