Frumusetea vesniciei

O virtute cardinala care-nnobileaza firea
Este azi, ca-ntotdeauna, harul cel numit slujirea.
Daca-n univers e pace printre frumuseti pioase,
Asta i se datoreaza si slujirii virtuoase.

Dumnezeu a pus in toate entitatile create
O sudura ce-i perfecta intre har si libertate;
Harul pe noi toti ne leaga si ne tine in fiinta,
Libertatea e acceptul de-a ramane in credinta. 

Nu exista fericire intr-o viata egoista,
Ci-n slujirea reciproca darurile coexista.
Daca unul s-ar exclude, ar pieri si armonia
Si atunci subit s-ar stinge, netraita, bucuria.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 
Ucenicul este-o mostra a slujirii devotate,
Daca face lucruri bune cu-ale sale maini curate.
Robu-i gata la porunca si tot timpul el slujeste,
Iar la urma doar Stapanul pe deplin il rasplateste.

(extras din poezia „Slujirea in smerenie”)