O istorie a literaturii romane pe unde scurte

1960-2000

Ca si cum ar fi implinit un testament nescris al tatalui sau, Monica Lovinescu a creat in studiourile Europei Libere un adevarat cenaclu literar. Acolo se citeau scrieri care in Romania erau interzise, se organizau dezbateri cu autori romani si se comenta, cu pertinenta, o creatie literara nascuta in vremuri de represiune. Caci pe atunci, in tara, cenzura nu doar mutila productia scriitorului, ci si distorsiona ideologic judecata criticului literar.

Cronicile literare ale Monicai Lovinescu recompun, panoramic, „istoria recenta“ a literaturii noastre. Iar daca in salonul de altadata al cenaclului Sburatorul, patronat de criticul E. Lovinescu, incapeau doar putini, in salonul deschis „pe unde scurte“ a incaput, cum stim, o intreaga tara.

„Noi toti am ascultat-o cu sfintenie, vreme de treizeci de ani, de doua ori pe saptamana, comentand carti si evenimente culturale. Un cronicar literar devenit legenda vie. […] Cine dintre noi n-a simtit asta? Si, apoi, cine n-a dorit sa-si confrunte opiniile cu ale ei, ori sa fie omologat de ea?“ — NICOLAE MANOLESCU, Istoria critica a literaturii romane

„In totalitarismul din secolul al XX-lea, scriitorului i s-a cerut insa sa pacatuiasca prin si cu instrumentul lui de creatie: cuvantul. Adevaratul pacat – ca si adevarata raspundere – a unui scriitor se savarseste impotriva cuvantului si in functie de el. Scriitorul a fost impins (in momentele cele mai grave, obligat) sa minta, sa scrie ceea ce nu credea, sa descrie ceea ce nu vedea. Sa inlocuiasca realitatea, desfigurand-o si umilind-o, prin ideologie… Pentru scriitor, in orice caz, la inceput a fost Cuvantul, si respectarea lui e primul dintre comandamente. Incalcarea se plateste – cel mai adesea – cu neperenitatea operei.“ — MONICA LOVINESCU

Despre Monica Lovinescu

MONICA LOVINESCU (19 nov. 1923–20 apr. 2008), jurnalista si critic literar, fiica lui E. Lovinescu si a Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, este cea mai importanta voce feminina a exilului romanesc. Dupa absolvirea Facultatii de Litere din Bucuresti (1946), devine asistenta lui Camil Petrescu la Seminarul de Arta Dramatica si colaboreaza la diverse publicatii (Revista Fundatiilor Regale, Kalende, Vremea, Democratia lui Anton Dumitriu) cu pagini literare, cronica dramatica etc. Obtine o bursa a statului francez in 1947 si pleaca la Paris in conditii de calatorie riscante. Imediat dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai I, cere azil politic in Franta. In primii ani de exil face diverse incercari regizorale. Semneaza capitolul despre teatrul romanesc in Histoire du spectacle (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard). Traduce cateva carti din romaneste, sub pseudonimele Monique Saint-Côme si Claude Pascal si, impreuna cu Eugen Ionescu, traduce din teatrul lui Caragiale in limba franceza. Colaboreaza deopotriva la revistele de limba romana din exil: Luceafarul, Caiete de dor, Fiinta romaneasca, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc. Din 1951 se dedica activitatii radiofonice si „tarii din gand“: realizeaza, pana in 1975, emisiuni literare si muzicale la Radiodifuziunea Franceza, iar din 1962 trece la microfonul Europei Libere (va lucra aici pana in 1992, la inchiderea postului). Are emisiuni saptamanale ascultate cu enorm interes in Romania: cronica de carte de la Actualitatea culturala romaneasca, precum si Teze si antiteze la Paris. In ajunul zilei sale de nastere, in 1977, se face asupra ei o incercare de asasinat politic de catre un terorist aflat in solda lui Nicolae Ceausescu. Monica Lovinescu a fost casatorita cu Virgil Ierunca si sunt, amandoi, unele dintre cele mai iubite si respectate figuri ale exilului romanesc. Dupa 1990, cartile i se publica constant la Editura Humanitas, in principal cronicile literare citite la radio (sase volume de Unde scurte), precum si cele scrise pentru Romania literara (volumul intitulat Diagonale). La apa Vavilonului este una dintre cele mai importante scrieri memorialistice de exil. Eseurile sale politico-istorice au fost antologate in volumul Etica neuitarii (2008). Cele sase volume de Jurnale, publicate in timpul vietii, au fost urmate de editia postuma, intr-un volum, intitulata Jurnal esential (2010) si de Jurnal inedit 2001–2002 (2014). Monica Lovinescu a scris primul roman distopic din literatura romana, Cuvantul din cuvinte, si este de asemenea autoarea unui volum de Intrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Stefan Lupascu si Grigore Cugler.