Prea ancorati in vremelnicia clipei, in mirajul evenimentelor si in imediatul cotidian, uitam esentialul. Am fost creati pentru a trai vesnic, iar faptul acesta e atat de maret incat ne copleseste. Gandul pare a ajunge greu la asemenea inaltimi, de aceea abdica neputincios multumindu-se cu efemerul din jur. Si totusi, conditia de crestin obliga mintea si inima sa se ancoreze sus, intr-o realitate care ne depaseste, dar spre care tanjim neostoit. Ce ne asteapta dincolo este infinit mai valoros decat ceea ce gustam aici, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa umblam mereu cu capul plecat, intr-o stare de tristete indusa, fariseica. Dimpotriva, suntem chemati sa traim in perspectiva marilor fagaduinte, fiind in acelasi timp vrednici de chemarea pe care Dumnezeu ne-a facut pentru aceasta viata.
Aceasta este si ideea cartii Surprins de speranta, scrisa de Tom Wright (care este, de fapt, N. T. Wright) si aparuta anul acesta la editura Metanoia din Oradea. Apreciatul teolog englez, a carui notorietate a depasit demult spatiul anglican, ne adreseaca o dubla si dificila intrebare: „In cine ti-ai pus increderea pentru viata aceasta? Dar pentru cealalta?”. A avea un raspuns senin in fata unei asemenea provocari, o convingere corecta si asumata in mod temeinic, iata un deziderat spre care tinde orice crestin serios. Nu ti-e totuna ce va fi cand toate cele de aici n-au sa mai fie. Viata este mai mult decat supravietuire, asa cum conditia mantuirii prin Hristos este mai presus de cea mai mare bucurie a existentei pamantesti.
Structurata in trei parti, lucrarea se ocupa intai de pregatirea cadrului actiunii. Aici suntem familiarizati cu termenii: speranta, viata, moarte, destin etern. Intr-un stil atragator – asa cum subintelege oricine citeste Wright – suntem purtati printre concepte dintre cele mai diverse. Autorul isi propune in aceasta prima parte sa demoleze. Toate cliseele posibile este pulverizate, iar nadejdile frivole sunt aruncate peste bord. Sute de ani de gandire crestina sunt expusi unei radiografii necrutatoare, dar benefice. Limbajul dulceag al crestinismului occidental (si nu numai) este infierat in cel mai avizat mod cu putinta. E prea importanta miza vietii de dincolo ca sa ne bizuim pe prejudecati confesionale sau de alta natura. Textele biblice trebuie tratate cu rigoare exegetica, fara teama ca ne-ar putea conduce la concluzii nepopulare. Ni se introduce apoi planul viitor al lui Dumezeu, adica acel proiect divin ce se va duce negresit la indeplinire. Aici elementele escatologice abunda. Viitorul cosmic al creatiei, intrebarile delicate ale fiecarui muritor si realitatea revenirii lui Hristos ne sunt explicate intr-o nota ilustra. Autorul marseaza pe invierea trupului, pe care o ancoreaza in paradigma Invierii lui Hristos. Conceptul de rapire (cu sensu clasic de plecare a noastra in cer) este corectat la sange si asezat in matca lui noutestamentala. O sumedenie de surprize intampina cititorul, solicitandu-i onestitatea si intelegerea. In fine, ca un fel de concluzie practica, partea a treia se ocupa de inviere si misiunea Bisericii. Totul este integrat in teologia Imparatiei lui Dumnezeu, in acele sensuri care depasesc activismul confesional. A merge spre lumea flamanda constient de resursele pe care ti le ofera Dumnezeu inseamna mult. A-ti construi o doctrina stabila, bine articulata biblic si relevanta este cu adevarat un leac pentru suflet. Marturia Bisericii deriva din convingerile ei si nu din strategii adesea frivole si ineficiente.
Pe scurt, aceasta carte e „hrana tare”. Pe alocuri ai impresia ca autorul iti rapeste pana si ultima speranta, infige securea la radacina unor iluzii care-ti erau asa de dragi. Te simti descumpanit, scos la tabla si prins cu tema nefacuta, chiar incomodat. Ai senzatia unui dus rece, a bisturiului chirurgical ce taie exact pe unde trebuie. Insa, daca rezisti pana la capat, daca poti sa-ti sacrifici prejudecatile, vei fi rasplatit. Speranta va creste mai viguros din pamantul primenit al inimii cunoscatoare. Argumentele la care-ai renuntat te stanjenesc, atunci cand ai luat act de realitatea Scripturii. Pentru ca, va rog sa ma credeti, N. T. Wright chiar doreste sa ne sporeasca nadejdea. Doar ca, trecand-o prin concepte specifice, ne-o cizeleaza intr-un mod aparte. Miza e prea mare ca sa credem orice, asa ca nimeni nu se poate risca. Aceasta analiza morfologica a sperantei diseca textele intr-un mod magistral, dar, pe de alta parte, leaga rani sufletesti si aduce confirmari de mare calibru.