”Candva prin 2007, un sarpe de indoiala s-a strecurat taras in info-paradisul meu. Am inceput sa bag de seama ca internetul exercita asupra mea o influenta mult mai puternica si mai complexa decat o facuse vreodata vechiul meu PC. Nu era doar faptul ca stateam atat de mult timp cu ochii atintiti la un monitor. Nu era doar faptul ca atat de multe dintre obiceiurile si rutinele mele se schimbau pe masura ce deveneam tot mai deprins cu, si tot mai dependent de, site-urile si serviciile de pe net. Chiar felul in care functiona creierul meu parea sa se schimbe. Atunci a inceput sa ma preocupe incapacitatea mea de-a da atentie unui lucru mai mult de cateva minute. La inceput am socotit ca problema era un simptom de atrofiere a mintii la varsta mijlocie. Insa creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna. Era flamand. Cerea sa fie hranit asa cum il hranea internetul – si cu cat inghitea mai multa hrana, cu atat foamea sporea. Chiar si atunci cand nu eram langa un computer, tanjeam sa-mi verific mailul, sa dau clic pe diverse linkuri, sa fac ceva googling. Voiam sa fiu conectat.” Nicholas Carr