Atunci cand mesajul crestin face referire la numele lui Isus Christos, aceasta nu trebuie interpretata ca un simplu act de respect fata de El. Nu face referire la acest nume ca la un simbol, ca la un semn caruia, pe considerente istorice, i se poate asocia ceva real sau caruia, pe considerente psihologice sau pedagogice, i se poate conferi o anumita utilitate.

Acest nume nu este doar o cheie, o cheie care doar conduce la o alta realitate, realitate ce are propria sa viata, propriul sau adevar, propria sa fiinta, si care doar ea ar merita sa fie proclamata de dragul sau. Isus Christos nu reprezinta doar o astfel de cheie care ar putea fi oricand abandonata fara a afecta in vreun fel realitatea catre care ar conduce. Nu reprezinta o cheie care in alte epoci, in alte culturi, in alte situatii, ar putea fi inlocuita de o alta.

Atunci cand mentioneaza in mod concret numele lui Isus Christos, mesajul crestin nu se refera la un principiu general prin intermediul unei forme particulare a acestui principiu, o forma care, in esenta sa, nu este necesara si care ar putea fi substituita de o alta. Nu este vorba despre ceea ce Lessing a descris drept "un fapt istoric contingent", care reprezinta "vehiculul" unui "adevar etern al ratiunii". Impacarea dintre Dumnezeu si om si mantuirea care ne este oferita noua, oamenilor, nu reprezinta un principiu general, ci un anumit lucru particular, adica acea realitate concreta care este indicata prin numele "Isus Christos", si nu alta. Cel care poarta acest nume este El Insusi atat pacea, cat si mantuirea. Asadar, pacea si mantuirea pot fi cunoscute doar in El si pot fi proclamate doar in numele Lui. [IV,1, pag. 21]

-- Karl Barth