E o lume reala, cea in care traiesc eu, ce te indeamna putin la visare. Nu scriu in momente de inaltare intelectuala, ci atunci cand trebuie, fie ca am sau nu dispozitia necesara.
Ce va pun inainte sunt crampeie din ceea ce noi numim viata, dar puse cap la cap nu spun nimic. Adevarul nu-i inaltator cand vine din bucati.
Eu nu sunt scriitor... Sunt atatia si fac o treaba buna in lumea mica in care ne invartim noi, evanghelicii. Nu sunt scriitor, pentru ca atunci cand scriu, nu scriu cu gandul la cititori, ci pur si simplu, egoist, astern pe hartie ceea ce simt in clipa aceea. Astfel, sunt vinovat de subiectivism.
Amatorismul de care dau dovada nu ma deznadajduieste, pentru ca toata hamaleala aceasta de insirari de litere vine din interior, si atunci nu esti stupid niciodata.
Le sunt recunoscator celor ce m-au incurajat. Familia mi-a fost alaturi, biserica s-a rugat pentru mine, prietenii au zis ca pot mai mult.
Ii multumesc staff-ului de la Ciresarii si-n mod deosebit secretarei mele, Alina Duma. Cu ei e mai usor...
Ii multumesc lui Dumnezeu ca ma mai ingaduie sa ma fatai prin lumea asta, lume ce incet, incet se apropie de sfarsit...