Poezia Corneliei Purcar are drept coordonate dragostea irepresibila pentru Domnul si Mantuitorul ei personal, dar si dragostea de oameni, setea de implinire in relatia de prietenie autentica, toatea cestea imbinandu-se cu sinceritatea trairii si directetea exprimarii lirice, uneori fara nicio podoaba stilistica.
Gravitatea temelor abordate o transforma pe autoare intr-o veritabila „constiinta lirica" al carei glas se cuvine a fi ascultat, intrucat are pecetea autenticitatii, a faptului trait, a datului experiential.
Cel care va citi cu atentie poeziile din volumul de fata se va regasi pe sine in multe din situatiile de viata evocate de autoare, isi va recunoaste propriile trairi si va gasi chiar solutii pentru a iesi din ele mai imbogatit spiritual, mai rabdator si mai iubitor, deci mai asemenea lui Cristos.
-- Mariana Dvorzsik
„Copilasii mei, pentru care iarasi simt durerile nasterii, pana ce va lua Hristos chip in voi.“ -- Galateni 4:19