Un Mare Preot milos si vrednic de incredere. Studii din Epistola catre evrei

Cartea Evrei a fost scrisa ca sa inalte maretia Mantuitorului nostru si importanta Evangheliei lui Isus Hristos.

In aceste mesaje, Martyn Lloyd-Jones dezvaluie bogatiile si frumusetile mesajului Evangheliei prezentat in toata aceasta carte unica a Bibliei si pledeaza atat inaintea necredinciosilor ca sa ia aminte la acest mesaj venit din cer, cat si inaintea credinciosilor ca sa nu se departeze sau sa stea nepasatori fata de Evanghelia Domnului Isus Hristos.

Cuprins

1. Mantuirea - cea mai mare nevoie
2. Singura cale de scapare oferita de Dumnezeu
3. Autoritatea Evangheliei
4. De ce este mareata mantuirea
5. Scopul venirii Lui
6. Moartea Lui pentru noi
7. Doua perspective, doua destine
8. Nu-I este rusine sa-i numeasca „frati”
9. O mantuire asa de mare
10. Frati
11. Pe deplin Dumnezeu, pe deplin om
12. Marele nostru Preot credincios, neschimbator
13. Maturitate deplina
14. Modelul
15. Poporul lui Dumnezeu
16. Evitarea judecatii viitoare
17. Daca Dumnezeu este pentru noi...
18. Cele doua perspective
19. Nu le este rusine de Dumnezeul lor

Fragment sugestiv

Un lucru care diferentiaza Evanghelia lui Isus Hristos de asa de multe remedii ineficiente oferite astazi omenirii este urmatorul: Evanghelia lui Isus Hristos ne cere sa gandim. Nimic nu arata atat de mult ignoranta cu privire la Evanghelia lui Isus Hristos ca faptul de a o considera doar un soi de emotionalism sau o chestie care te face sa plangi. Nu am nicio indoiala ca exista momente cand biserica lui Dumnezeu lasa intr-adevar aceasta impresie, ca oamenii doar stau pe scaune si canta, si canta pana cand sunt asa de intoxicati de propriul cantat incat inceteaza sa mai gandeasca. Devin asa de incarcati din punct de vedere emotional incat sunt gata sa asculte si sa accepte orice. Insa aceasta nu este Evanghelia care se gaseste in Noul Testament. Evanghelia spune: „Trebuie sa ne tinem de lucrurile...” ˗ „veniti sa judecam impreuna” (2:1; Isaia 1:18). Pretinde a fi adevarul, si adevarul este totdeauna ceva ce, in primul rand, se adreseaza mintii si ne cere sa gandim.

Lucrul de care ar trebui sa fiu cu adevarat preocupat nu este alinarea temporara sau rezolvarea unei probleme particulare. Inainte de toate acestea, trebuie sa iau in considerare starea mea reala inaintea lui Dumnezeu, mai ales cand voi muri si voi sta inaintea Lui la judecata. Multe lucruri din viata si lumea aceasta ne pot da alinare temporara. Multe agentii ajuta intr‑adevar. Psihologia poate ajuta; multe culte ajuta. Ele ajuta intr‑adevar oamenii sa se simta mai bine. Dar daca permiti acestei alinari sa te faca sa simti ca totul este bine, daca spui: „Sunt in regula” si mergi mai departe traind fara sa te gandesti la Dumnezeu si fara sa te pregatesti sa-L intalnesti, atunci lucrul care iti ofera alinare temporara este un mesager din iad. Sta intre tine si Dumnezeu si a fi pregatit sa-L intalnesti.

Exista Cineva caruia nu-I este rusine sa ne numeasca frati si El este mostenitorul tuturor lucrurilor! Te simti sarac, si gol, si slab, si parasit, ca nu ai nimic si ca esti un nimeni? Iata raspunsul meu pentru tine: Daca esti crestin, daca te afli in procesul acesta de a fi sfintit, Domnului Isus Hristos nu-I este rusine sa te numeasca fratele sau sora Lui, si El este mostenitorul tuturor lucrurilor. „Toate lucrurile sunt ale voastre”. De ce? Deoarece „voi sunteti ai lui Hristos, si Hristos este al lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:21, 23).

Pe masura ce incerc sa studiez tot mai mult Cuvantul lui Dumnezeu si incerc sa traiesc in el si sa zabovesc asupra Lui, ajung tot mai mult la concluzia ca probabil cea mai buna definitie a credintei in ultima analiza este de a o exprima in felul acesta: credinta inseamna ca sunt multumit sa nu inteleg anumite lucruri si sunt multumit cu ceea ce mi-a fost descoperit.

Adevarata masura a dragostei lui Dumnezeu este distanta de la eternitatea gloriei la adancimea Calvarului si pana cand nu ai masurat-o in felul acesta, sa nu vorbesti despre dragostea lui Dumnezeu ˗ tu nu stii nimic despre ea. Principiul este acesta: nu viata este cea care conteaza, nici lucrurile care ni se intampla in viata ˗ ci felul in care le facem fata. Odata ce intelegem acest lucru, nu mai suntem preocupati de lucrurile care se vor intampla. „A plecat, fara sa stie unde se duce” (11:8), si fara sa-i pese ce avea sa se intample.

Lucrul important in viata nu este sa stii ce se va intampla, nici sa speculezi in privinta aceasta, ci sa inveti cum sa traiesti in asa fel incat sa nu conteze ce se intampla.