Doftorie din Orasul Rozelor

„Cititorilor care lectureaza cu o privire fugara volumul de fata li se dezvaluie la inceput doar o panza pe care e zugravit un portret de femeie invaluit in ceata vremii, purtand un sirag de perle. Dar nu toate cartile sunt scrise ca sa le citim su­perficial si in graba, ca pe o poveste sau o carte de aventuri. Sunt volume care trebuie „mestecate“, incet si cu grija, ca sa le simti dulceata. Astfel pe masura ce te adancesti in citirea si trairea poeziilor, portretul devine tot mai clar, lasand sa se intrevada, pe goblenul cusut cu atentie, o femeie de o nespusa frumusete interioara, care razbate in afara, pe chipul ei. Fiecare vers citit e ca o impunsatura facuta cu migala, care reprezinta portretul autoarei. “

Cornelia Stoica