Crestinul intronat

In viata crestina nu exista nicio pozitie lipsita de pericole, nici chiar in viata intronata. De fapt, impreuna cu inaltarea pe care o aduce o astfel de pozitie vin si ispite mai subtile si mai cumplite. Satan arunca in joc masinatiuni menite sa-i amageasca si sa-i traga in jos pe cei care stau in locurile ceresti impreuna cu Cristos, caci ei ii starnesc mania si provoaca amarnica lui ostilitate…

Un suvoi de amagire satanica s-a revarsat asupra lumii. Cu asemenea lucruri cum se intampla in zilele noastre, cand nelegiuirea a atins o inaltime – sau, mai bine spus, o adancime – ingrozitoare, sadica a nerusinarii, fata de care nebunia Sodomei arata ca o joaca de copii, Biserica are nevoie de „trupe de comando” care sa loveasca acolo unde vrajmasul se asteapta cel mai putin si care sa faca incursiuni feroce in punctele cele mai strategice ale teritoriului vrajmasului…

„Trupele de comando” nu se fac peste noapte, nici soldatii caliti ai Bisericii. Nu exista instruire mai buna ca lupta. Daca vrem sa invatam sa folosim armele pe care ni le pune la dispozitie faptul de a fi partasi la autoritatea Tronului, trebuie sa fim gata de a fi condusi de Capetenia mantuirii noastre in focul luptei. Adversarii sunt, intr-un sens, parte din binecuvantare. Binecuvantarea se va mari foarte mult datorita lor. Prezenta lor ne determina sa ne imbracam cu toata armura lui Dumnezeu, asa cum o gasim in Efeseni 6, si ne obliga sa fim atenti sa nu lipseasca nicio parte a ei. Prezenta lor este scoala in care suntem instruiti in vederea mai multor batalii strategice pe care va trebui sa le obtinem in viitor.