De ce, mami

Cartea De ce, mami? nu este o abordare tehnica, ci o meditatie profunda despre viata cotidiana a unei mame. In loc sa prescrie o lista banala cu ce sa faca sau nu o mamica, Simona creeaza un decor impodobit cu meditatii, prin care cititorul are ocazia sa isi faca o analiza introspectiva care trece dincolo de calitatea de parinte. Astfel, de ce-ul copilului devine de ce-ul mamei adresat Atotcunoscatorului, care intotdeauna comunica cu cei cu inima deschisa.

Descopera prin lectura acestei carti care este secretul frumusetii cresterii copiilor in ciuda de ce-urilor dificile care apar inevitabil in aceasta perioada speciala a vietii.

De ce, Mami?
Soarele bland a inundat casa. A patruns peste tot lumina care cu cateva ore in urma lipsea cu desavarsire.

Cat de bineveniti sunt zorii zilei! Cateva lalele roz s-au uscat, si cad incet petale moi, plutind in fata mea, ca momentele ce se scurg fara sa le simt.

Copiii se invelesc cu paturile colorate, molesiti pe canapea. Timotei ma striga sa ii acopar piciorusele; vrea apa, se razgandeste… vrea ceai; ii este frig… totusi nu mai vrea patura pe el. Obrajorii rosii ii ard de febra. Lumina de afara ne incalzeste si ne relaxeaza dupa o noapte lunga si intunecata. Pastrez ceaiul de menta si mierea aproape, pentru a le indulci durerea micutilor care s-au imbolnavit.

Noaptea trecuta, fetita vorbea infierbantata prin somn; a dormit agitata in bratele mele, cerand mereu apa. Dar acum coloreaza si se bucura sa povesteasca cu Darius, fratiorul cu care nu s-a putut juca zile la rand. A fost atat de bolnav incat statea intins pe pat si ma striga din cand in cand, cu glas stins:

Mami, mami vino langa mine ca nu mai pot…

Ma rugam incet langa el si ii ascultam suspinele.

Repede mami…
Sa treaca mai repede, vreau sa ma joc…

[…]

Priveam spre copilas cu durere si neputinta. Am incercat sa il tin in brate, aproape de mine, asa cum ii placea atat de mult; dar cand l-am ridicat putin, a suspinat sa il las intins pe pat, pentru ca il durea mai tare capul daca il ridicam.

De ce? Nu imi dadea pace intrebarea aceasta. Am auzit de multe ori ca nu este bine sa Il intrebam pe Dumnezeu „De ce?”, pentru ca El stie tot ce face.

Dar acest De ce… ramane ascuns adanc in spatele fiecarui moment ce se scurge greu. Il tainuiesc dupa fiecare medicament, la fiecare durere, chiar si dupa versetele care marturisesc despre dragostea minunata a lui Dumnezeu. Nu pot sa ma descotorosesc de aceasta intrebare, chiar daca nu o rostesc cu glas tare.

Mi-am dat seama ca trebuie sa intreb De ce?, pentru ca acesta este singurul mod de a descoperi, de a invata si de a-L cunoaste mai mult pe Dumnezeu. Daca nu intreb De ce, raman doar aici, stagnez. Risc sa ma ascund si ma inchid in toata dezamagirea si durerea bolii. Astfel, Il las pe Dumnezeu undeva, deoparte, si ma inconjor cu o cochilie grea si tare de jur imprejur.