Marea importanta a rugaciunii

Liviu Olah (1934 – 2008)

Pastorul Liviu Olah s-a nascut pe 30 mai 1934 la Oradea. De la varsta de 13 mai si-a daruit viata lui Isus Hristos. Dupa studiile de drept, se va dedica total slujirii lui Dumnezeu. Finalizarea in 1960 Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti, slujind apoi ca pastor in mai multe biserici baptiste din tara (Biserica nr. 1 din Timisoara intre 1968-1972, Biserica nr. 2 din Oradea intre 1973-1976 si Biserica Bujac din Arad intre 1977-1978). In perioada in care a fost pastor la Oradea, biserica a crescut de la 600 la circa 1300 membri, un loc important in viata bisericii ocupandu-l rugaciunea. Din 1978 se stabileste impreuna cu familia in SUA. Intre 1980 si 1982 studiaza la Criswell Center for Biblical Study din Dallas, Texas, iar incepand cu anul 1984 se dedica slujirii ca pastor al Bisericii Baptiste Romane Bellflower din Los Angeles, California. In acelasi timp obtine licenta in teologie la California Graduate School of Theology. Liviu Olah a plecat la Domnul pe 4 iulie 2008, la varsta de 74 ani.

ESENTA RUGACIUNII:

 Domnul Isus se ruga pentru fiecare apostol in parte. Lui Petru El ii spune: "Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta" ( Luca 22:32 ).

 Rezulta de aici ca Domnul Isus credea mai mult in efectul rugaciunii Sale decat in forta cuvantului Sau. Spun aceasta pentru ca, zi de zi Isus era cot la cot cu Petru si ar fi putut de atatea ori sa-i spuna: "Petre, sper sa nu ma faci tocmai tu de rusine!" Dar nu asa i se adreseaza Isus Hristos, cel la a carui cuvant ies demonii, se potoleste furtuna, inviaza mortii, orbii vad, surzii aud; El, la al carui cuvant apar lumi noi din nimic, nu foloseste cuvantul Sau, ci rugaciunea Sa.

 Invatam de aici ca in lumea spirituala, pentru noi oamenii, rugaciunea este o forta mai mare decat cuvantul. Si apoi, daca Hristos folosea cuvantul noi azi am zice: da, dar, Hristos avea cuvant puternic de Dumnezeu. Insa El, care a creat totul prin cuvantul puterii Lui, foloseste rugaciunea caci se comporta ca om. Ce minunat este ca si noi avem la dispozitia noastra aceasta colosala forta despre care apostolul Iacov scrie: "Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit" ( Iacov 5:16b ).

 Asa dar Isus nu foloseste vorba pentru a-1 intari pe Petru in credinta. Vorba lui probabil ar fi intrat pe oureche si-ar fi iesit pe cealalta. Isus foloseste rugaciunea adresata lui Dumnezeu. Tatal ceresc vorbeste direct sufletului omenesc. Si intrucat omul are un singur suflet, n-are cum sa scape de sub influenta puternica a glasului divin.

 Pentru cazul cand vorbeste Dumnezeu se potrivesc cuvintele psalmistului "Odata a vorbit Dumnezeu, dedoua ori am auzit ca Puterea este a lui Dumnezeu" ( Ps. 62:11 ).Ca sa intelegem mai bine de ce rugaciunea e mai cu efect decat cuvantul direct, ma voi folosi de un exemplu din legile radioului.

 Mesajele care se pot transmite la mare distanta, la orice punct de pe glob, nu se transmit pe undele lungi (in linie dreapta) ci pe unde scurte, pe cale indirecta.

 Undele scurte mai intai sunt proiectate la mare inaltime in ionosfera, strat electromagnetic careinconjoara pamantul si de aici undele radio mult intensificate, sunt proiectate pe orice punct de pe glob.Undele directe nu se propaga departe, caci mergand in linie dreapta, se lovesc de obstacolele din jur:case, paduri, munti, etc.

 Rugaciunile sunt undele spirituale cu forta de emisie mult mai mare decat orice post de emisie radio,pentru ca ele provin de la o sursa energetica spirituala care imprima undelor ei o viteza mult mai mare ca a undelor radio ( care practic se propaga cu viteza luminii ).

 Undele spirituale ale rugaciunii se propaga cu viteza gandului. Aceasta este viteza sufletului in spatiul cosmic. Asa rezulta din cartea Eclesiastului unde citim: "Dumnezeu a asezat in noi si gandul vesniciei" ( Ecl. 3:1 1), Aceasta e si viteza pe care o va avea fiinta noastra cand vom primi trupul spiritual, trupul cosmic.

 De la cel ce le emite prin ruga cu credinta, undele spirituale ale rugaciunii, strabat cosmosul pana in fatatronului slavei lui Dumnezeu ( Apoc. 5:8 ), si de acolo, din zona de cea mai mare tensiune spirituala, undele rugaciunii infinit amplificate, purtand pecetea lui Dumnezeu, ajung acolo unde au fost destinate. ( Daniel 10:12).

Asadar, daca vrei sa spui ceva cuiva, in asa fel ca sa nu se uite ci sa se rezolve, spune-i lui Dumnezeu sa-i comunice. Si Dumnezeu o va face.

 Daca vrei sa intaresti pe cineva in credinta, nu-i spune direct ceea ce doresti, caci ideile pe care vrei sa i le Spui direct, sunt ca undele directe radio, care se lovesc de multe obstacole: de parerea lui rea despre tine, cultura ta, inteligenta ta sau de parerile lui bune despre sine, despre cultura sa, aptitudinile sale, etc. si totul va fi in zadar. Ajutorul transmis direct s-ar putea sa fie interpretat ca o jignire. Te-ai  putea  astepta  la  un  repros   in  loc de multumire. Si chiar asa se si intampla de multe ori. Si atunci ne intrebam nedumeriti, indignati: cum de n-a primit, cum de nu m-a inteles, cum de m-a repezit?

 Asadar, e mai bine mai intai sa te rogi lui Dumnezeu pentru intarirea credintei fratelui tau si apoi sa-i vorbesti direct. Asa a procedat si Domnul Isus cu Petru: "M-am rugat Tatalui sa nu ti se piarda credinta." (Luca 22:32).

Daca vrei ca cineva sa se pocaiasca, roaga-te zilnic pentru el pe nume, chiar cu mult timp inainte de a-i vorbi personal.

 Cand vorbim cuiva despre Dumnezeu e ca si cum am incerca sa-1 ridicam la inaltimea de la care ar vedea, intelege si cunoaste pe Dumnezeu. Dar asa ceva e imposibil, sa realizam noi, care nu suntem decat niste atomi, iar Dumnezeu e infinit.

 Cand ma rog lui Dumnezeu pentru cineva, prin asta eu rog pe cel Atotputernic sa ridice la Sine pe acelcineva ca sa-1 creada, sa-l cunoasca si sa-1 primeasca. Si El o va face, caci poate. Iata unde sta marea diferenta spirituala dintre rugaciune si cuvant, in favoarea rugaciunii.

 In felul acesta a procedat Domnul Isus cand a vrut ca Petru sa-L cunoasca ca Fiul Dumnezeului Celui viu.Isus se roaga Tatalui, iar Petru, modestul, simplul pescar, se simte dintr-o data capabil sa spuna cine este Isus: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu". ( Matei 16:16 ). Cu acest prilej, Domnul Isus precizeaza: "... nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal meu care este in ceruri ". ( Matei 16:17 ).

 Daca am intelege cu adevarat acest principiu al lumii spirituale, ce putin am sta de vorba cu oameniidespre Dumnezeu si ce mult cu Dumnezeu despre oameni! Poate in aceasta legatura de idei se intelege mai bine ce spune apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu. "Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere.” (ICor. 4:20).

Cand stam de vorba cu oamenii, pierdem putere, cand stam de vorba cu Dumnezeu primim putere.

 Ar fi cazul ca cei din jurul nostru sa constate existenta unor atat de mari energii spirituale in noi, incatsa poata spune despre noi: "Cu ce putere predica Evanghelia, cu ce putere marturiseste ce a facut Isus in viata lui. " Asa spuneau oamenii despre Isus. "El vorbea cu putere " ( Matei 7:29 ); "nimeni n-a mai vorbit ca omul acesta" ( Joan 7:46 ). Spun asa oamenii despre mine si despre tine?

 Isus statea mult in rugaciune pentru ca El nu rezolva nimic singur, fara Tatal. In privinta aceasta noi necredem mai presus decat Isus. De aceea in atatea probleme noi nu cerem sfatul lui Dumnezeu. De aceea nu supunem spre aprobarea Lui multe din cauzele noastre, asa zise mici, si uitam indemnul Cuvantului Divin, "Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu cu rugaciuni, cereri si multumiri". ( Filip. 4:6).

 In problemele spirituale nu sunt lucrari asa de mici ( neinsemnate ) incat noi sa le putem rezolva singuri. Iar daca totusi le rezolvam, le rezolvam rau. In asemenea situatii se implineste zicala romaneasca; buturuga mica rastoarna carul mare.

 In problema rugaciuni, care este cheia succeselor in viata spirituala se adeveresc cuvintele Mantuitorului: "daca nu veti fi ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in imparatia cerurilor". ( Matei 18;3 ) cat si ceea ce scrie la Ioan 15:5-6.

 Si aceasta pentru ca copiii vin cu toate problemele lor mici, neinsemnate la parinti.Unii crestini, in prima parte a vietii lor de credinta au fost in toate problemele ca niste copii, dar, treptat au inceput sa rezolve ei problemele mici si nu la mult timp dupa aceea s-au pomenit incurcati, complicati si atat de compromisi incat au sfarsit viata crestina cu un mare semn de intrebare in ceea ce priveste mantuirea lor.

Se pune intrebarea; de ce n-avem voie sa rezolvam noi nici o problema? Suntem noi chiar asa deneputinciosi? Nu cumva se exagereaza printr-o astfel de afirmatie? Nu, de loc, pentru ca noi din punct de vedere spiritual, in comparatie cu Dumnezeu, suntem mult mai neputinciosi decat copiii fata de parinti. Si de fapt in esenta aceasta este rugaciunea: RECUNOASTEREA CA EU SUNT NIMIC SI CA EL, DUMNEZEU, ESTE TOTUL.

 Acesta este simtamantul, convingerea mea profunda cand vin inaintea Lui. Nu rugaciunea creeaza raportul intre mine si Dumnezeu. Raportul exista in mod obiectiv, indiferent daca eu il recunosc sau nu. Rugaciunea nu face altceva decat sa recunoasca o stare de fapt, fara de care n-am ce cauta in fata Lui in rugaciune.

 Daca eu cred ca si eu pot ceva, nu numai El, rugaciunea mea va fi falsa, deci fara efect; caci cheia falsa, mincinoasa, nu poate deschide usa indurarilor Ceresti.

Cheile false se folosesc doar pe pamantul pacatului. In imparatia Neprihanirii si a Sfinteniei Desavarsite nu se folosesc asemenea chei.

Starea reala a rugaciunii reale care defineste adevarata pozitie spirituala in lumea spirituala dintre noi amenii si Dumnezeu, este foarte plastic redata prin urmatoarea poezie:

TU ESTI TOTUL, EU NIMIC!

In biserica si-n scoala

Cand Te-am cunoscut de mic

Ah, mi-am zis trufas, Isuse

Eu sunt tot, iar Tu nimic.

Cand iubirea Ta imi spuse:

Uita-te la crucea mea

M-am uitat, si-am zis in soapta

"Totusi si eu sunt ceva."

Cand din nou mi-a zis iubirea-ti

Vezi mai bine chipul Meu;

Am vazut atunci Isus

Ce esti Tu si ce sunt eu.

Sa-ngenunchi Mi-ai zis sub cruce

Si-n sus ochii sa-mi ridic

Ah, de-atunci tot plang ... Isuse

Tu esti totul, eu nimic.

 Asadar, rugaciunea inseamna sa recunosc micimea si neputinta mea in comparatie cu atotputernicia lui Dumnezeu, diferenta care ma va face sa cer si sa astept totul de la Dumnezeu. (Ps. 5:3; Plang. Ier. 3:26).