Simbolismul

In 1927 Whitehead a grupat, in cadrul unei teorii generale despre simboluri si functionarea acestora, doua prelegeri de filosofie a perceptiei si o prelegere de filosofie a civilizatiei. Doctrina despre perceptie dezvoltata in Simbolismul. Semnificatia si efectul lui se bazeaza pe o analiza originala a experientei, permitand depasirea empirismului clasic fara a cadea nici in scepticism, nici in idealism transcendental, intemeierea empirica a ideii de cauzalitate si redefinirea activitatii subiectului percepator ca sintetica, dar totusi neconstitutiva. Whitehead dialogheaza astfel atat cu filosofii clasici (Descartes, Locke, Berkeley, Hume, Kant), cat si cu contemporanii sai, membri ai diverselor scoli realiste din epoca edwardiana. In prelegerea de filosofie a civilizatiei, Whitehead subliniaza rolul fundamental al simbolismului – lingvistic, artistic, ritualic, institutional etc. – in functionarea societatilor, in mentinerea identitatii acestora si in progresul lor spre libertate si rationalitate. Combinarea si unificarea unor subiecte atat de diferite sub aceeasi categorie speculativa este una dintre marcile distinctive ale gandirii metafizicianului Whitehead. (Bogdan Rusu)