Detoxificarea e la modă. Deși nu chiar la îndemâna oricui pentru că nu-i ieftină, devine parcă o necesitate pe fondul lipsei de educație în ceea ce privește hrana și stilul de viață. După cum știm, este vorba de un act de voință, un fel de încordare lăuntrică și o bătălie cu propriile instincte. Detoxificarea îți supune trupul la un travaliu purificator și poate fi considerată o fel de autoflagelare benefică. Aplicând restricții alimentare severe și respectând regulile impuse de specialist, ajungi în cele din urmă la izbăvire. Răul din trupul tău se epureză și, cu toate că te simți slăbit, ai o energie molipsitoare. Analizele arată impecabil, funcțiile de bază ale organismului sunt tonifiate, mintea îți este energizată. După ce supliciul a luat sfârșit, „pacientul” este redat vieții într-o formă fizică exemplară care seamănă cu o nouă naștere sau, după cum ar spune tinerii, cu o resetare a sistemului de bază. Există însă o singură problemă cu detoxificarea: puțini au puterea s-o facă. Cei mai mulți ne informăm, ne dorim, ne vorbim, ne planificăm și… cam atât.

Dublând această realitate fizică, Bill Hybels – fondator și senior al Willow Creek Community Church, SUA – susține că există inclusiv o intoxicație a sufletului. Că nu doar trupul se îmbibă cu reziduri nesănătoase, ci și sufletul. În fiecare zi, cu cât suntem mai activi și mai inteligenți, se lipesc de noi tot felul de reacții, obiceiuri și idei. Cele mai multe dintre acestea nu sunt sănătoase, pentru că ne deformează din punct de vedere spiritual, făcându-ne apatici și vulnerabili. Epuizarea, supraaglomerarea, copleșirea, neliniștea, rănile, îngrijorarea, izolarea, deriva, blocajul și lipsa de semnificație sunt cele zece toxine care ne invadează sufletul zi de zi. Acestea sunt și subiectele pe care Hybels le abordează în cartea Simplifică. Zece practici pentru detoxificarea sufletului, oferită nouă de Editura Scriptum (Oradea, 2015).

În locul celor enumerate mai sus trebuie să punem valori precum: energie, organizare, control, împlinire, sănătate, pace, conectare, concentrare, chemare divină, progres și mulțumire. Toate acestea sunt leacuri veritabile despre care vorbește Sfânta Scriptură și pe care le revendică în mod necontenit experiența de viață a fiecăruia dintre noi. Creștinul nu este scutit de ispite, iar acestea nu țin întotdeauna de moralitate. Împotriva păcatului știe să lupte un copil al lui Dumnezeu și întotdeauan are garda sus. Mai greu este cu lupta împotriva obiceiurilor greșite, a atitudinilor dubioase și a presiunii exterioare. Societatea nu concură la propășirea noastră pe calea lui Dumnezeu, ci mai degrabă ne împiedică sau ne distrage. Postmodernismul înseamnă, printre altele, fragmentarism. Precum viața umană este narativă, adică e făcută să curgă într-o manieră constantă, viața spirituală e la fel. Însă, pentru a-i asigura fluența, suntem nevoiți să întreținem o continuă igienă a minții și a inimii. Ritmul în care ne purtăm relația cu Dumnezeu și cu semenii este foarte important, pentru că în această cadență ne vom putea bucura pe deplin. Altfel, frustrările ne vor invada într-un mod ireversibil, iar totul va deveni o povară insuportabilă.

Srisă într-un mod plăcut, saturată de exemple și metafore, cartea lui Hybels are o valoare terapeutică. Îți oferă un răgaz pe care-l căutai, dar nu știai de unde să-l apuci. Pe de altă parte, această carte provoacă cititorul. Te scoate la tablă și te prinde cu temele nefăcute. Are capacitatea de a te dojeni fără menajamente, spunându-ți adevărul în față, dar nu te disprețuiește câtuși de puțin. Prin cele expuse, autorul încearcă să te așeze pe cântarul propriei conștiinței de pe care să nu fugi speriat, ci pe care să-ți recunoști eșecurile. Într-o epocă a cărților de autoeducare, aceasta poate fi o recomandare de bun simț. Deși abordează teme uzuale (mundane, aș zice), o face din perspectivă creștină. La fiecare pagină ai senzația că, în treacăt, și tu te-ai gândit la toate acestea; doar că aveai nevoie de cineva să le pună în cuvinte. Și ce bine că cineva a făcut-o. Mai rămâne să citim, să contemplăm și să ne redefinim.