Christie (vol. 2) – In slujba Regelui

In acest volum il gasim pe Christie pastorind o biserica mica in Noua Anglie, unde o cunostinta veche apare din nou in viata lui. In acest orasel ciudat, unde oamenii prind peste ca sa supravietuiasca, lucrurile se precipita intr-o drama intensa de fiecare data cand vremea se pregateste de furtuna. Veti fi miscati adanc si umpluti de compasiune cand barca lui Duncan se va gasi sfarmata si goala, la cateva zile dupa ce toate cercetarile se incheiasera. Aceasta pierdere va ramane in inimile cititorilor.

„Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema, si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.” Ieremia 29:11-13

Golful Runswick

„Trebuie sa fi fost din cauza acelor papadii galbene! Descoperisem in sfarsit motivul. Toata noaptea m-am visat la golful Runswick. Ma cataram pe stanci, stateam de vorba cu pescarii, imi croiam calea printre algele lunecoase si respiram aer curat de mare. Si toata dimineata mi-am batut capul zicand: – Ce oare m-a facut sa ma visez la golful Runswick? Ce oare m-a facut sa-mi amintesc de scurta mea sedere in acel satuc minunat? Da, sunt convins de lucrul acesta. Trebuie sa fi fost din cauza buchetului de papadii galbene asezate pe semineul din dormitorul meu. Micuta mea Ella le culesese dimineata trecuta de pe pajistea din spatele casei si, triumfatoare, le aduse in casa, umplu cea mai buna vaza cu apa si puse buchetul in ea. – Oh, Ella, zise Florence, sora ei mai mare, ce flori urate! Cum ai putut sa le pui in cea mai buna vaza a mamei, tocmai in vaza pe care a primit-o cadou de ziua ei de la matusa Alice! O, ce copil prostut mai esti! – Ba nu sunt deloc un copil prostut, zise Ella raspicat, si sunt convinsa ca mamei ii vor placea, stiu ca ii vor placea. Ea nu le va considera nicidecum niste „buruiene”. Mamei ii plac toate florile galbene. Asa mi-a zis cand i-am daruit narcisele si, dupa cum vezi, acestea sunt tot galbene. Tocmai in acel moment intra in camera mama ei si, luand-o pe micuta noastra fetita pe genunchi, ii spuse ca avea dreptate. Pentru ea toate florile erau foarte frumoase, iar din acest motiv va pune papadiile in camera ei, ca sa se poata bucura pe deplin de ele. Asa se facu ca, ultimul lucru pe care-l vazusem aseara, inainte de a adormi, a fost buchetul de flori galbene al Ellei. Nu e de mirare deci ca am adormit si am visat golful Runswick. Atat de bine imi aminteam acel loc, de parca ieri as fi fost acolo si nu cu douazeci de ani in urma. Banuiesc ca ar trebui sa scriu o mica povestire despre vizita mea in golful Runswick si sa i-o dau Ellei, din moment ce florile ei galbene m-au dus cu gandul inapoi in acel loc pitoresc. Chiar daca nu va intelege acum tot ce-i voi spune, cu siguranta, cu timpul, lucrurile se vor schimba. Eram doar un tanar atunci, un tanar ce incerca sa-si faca o cariera de artist – o munca grea si lenta la inceput. Pana ce nu ti-ai facut un renume, toata lumea se uita cu un ochi critic la opera ta, dar odata ce esti considerat un artist in ascensiune, atunci orice mazgaleala a pensulei tale are o valoare mare pe piata. A trebuit sa muncesc foarte mult si iubeam ceea ce faceam, imi iubeam meseria doar pentru ceea ce reprezenta ea si nu pentru recompensele pe care mi le aducea. M-am dedicat acestei meserii cu rabdare si perseverenta si, in momentul in care incepe povestea mea, multe din tablourile mele se vandusera la un pret foarte bun, si astfel speram sa fiu acceptat cat mai curand in Academie. Era o vara neobisnuit de calda iar Londra se golea cu repeziciune. Toti cei care isi puteau permite, plecau fie la mare, fie la munte, iar eu doream sa le urmez exemplul. Parintii mei murisera cand eu eram foarte mic, iar matusa care ma crescuse, se stinse si ea de curand. Am deplans din toata inima moartea ei, mai ales ca ea fusese pentru mine si mama si tata. Simteam ca am nevoie de o schimbare in viata mea, o schimbare de decor. Am petrecut multe nopti la capataiul matusii mele, in ultima faza a bolii ei, iar acum nu mai puteam sa dorm si eram departe de a fi sanatos. Matusa imi lasase mie mica ei avere, asa ca imi permiteam o vacanta undeva in afara Londrei. Problema era unde sa merg? Doream, daca se putea, sa imbin utilul cu placutul – altfel spus, doream sa gasesc un loc linistit unde sa respir aer curat si sa ma relaxez, dar care, totodata sa fie si o sursa de inspiratie pentru noul meu tablou prin care speram sa-mi gasesc un loc in Academie…”